Capitolul 5-Cutia de argint

    Capitolul 5

Cutia de argint

Se ridica de pe micuta canapea de culoarea laptelui dulce si se aseza in genuchi in fata imensului dulap.In oglinda de pe usa din stanga a acestuia se vedea jumatate din fata Adelei,reflexia se uita interesata spre sertarul de jos.Atinse usor manerul din arama,iar un tremur ii scutura usor trupusorul firav.Trase de acesta,doar ca spre surprinderea fetei,sertarul era incuiat.Il solicita din nou,usor si delicat,pentru a nu il deteriora,insa nu se intampla nimic.Sertarul din lemn de nuc ramanea nemiscat,zacand asemenea unui obiect normal,fara viata…Incercarile zadarnice deveneau din ce in ce mai violente,pana cand vechiul dulap isi ceda un camarad,lasand sertarul sa cada pe podea cu o bufnitura.Zambind la vederea cutiei de argint se ridica in picioare tinand-o cu ambele maini,atat de delicat incat parca ar fi tinut un fluture mic si firav care nu mai putea zbura,o mica fiinta fara speranta care depindea numai si numai de ea.

Spre nemutumirea Adelei,cutia era de asemenea inchisa si ferecata,avand locul pentru introducerea cheii undeva in partea de sus.Cutia era mai degraba un cufar facut din argint,cu cateva mici fire aurii pe capac si cateva pietre incrustate,pietre ce pareau a fi Agate si Lapis Lazuli.Pietrele de culori diferite:verzi,albastre,mov si albe;dadeau forma unei flori,mai exact a unui trandafir.Micuta adolescenta zambi in sinea ei si lua in brate cufarul.Se aseza pe jos si dadu covorul la o parte,amintindu-si ca scandura de sub acesta scartaia mereu.Fata vazu o mica deschizatura si profita de acesta pentru a o largi tragand de scandura din podea,pana cand aceasta ceda,dand-o pe Adela pe spate cu respiratia taiata.Acesta se ridica rapind si ascunse cufarul de argint,punand scandura si covorul penste acesta ca intr-un mormant.

Se aseza pe pat si isi trase rasuflarea exact cand in incapere intra menajera acesteia,imbracata cu o frumoasa rochie lunga pana in pamant, gri si purtand un mic sort pe deasupra acesteia de culoare verde-smarald.Pasii o dusera pana in fata Adelei unde facu o mica reverenta si se aseza pe pat,langa aceasta.

-Sunteti bine domnisoara?

-Da,multumesc,Raven.

-Ce a patit sertarul,domnisoara?Vad ca este cam inclinat,spuse acesta analizand sertarul care acum era asezat in dulap,dar cam stangaci.

-Ah!Nimic,nimic.Am dat eu din greseala peste el si a cazut,dar cum nu era nimic in el l-am asezat inapoi putin mai stangaci,imi cer scuze.

-Nimic?sopti acesta terifiata.

-Ati patit ceva?

-Ah!Nu!Imi cer scuze,trebuie sa ma duc la bucatarie,cred ca ma cheama mama dumneavoastra.

-Ciudat,eu nu aud nimic…

-Oh!Am auzit-o eu,sunt sigura!O zi minunata in continuare!zise acesta inchizand usa dupa ea.

-Deci tu l-ai incuiat.De-a dreptul ciudat…sopti fata cand ramase singura,doar ea cu gandurile sale.

Se ridica ganditoare de pe pat,lasand o urma in asternuturile fine de culoarea caramelului sau mai bine zis a ruginii si se plimba prin camera in cerc.Gandurile ii inundau mintea nelasand-o sa respire si aducandu-i mii de intrebari in prin-plan.Era milioane de raspunsuri posibile pentru fiecare dintre intrebari si totusi,oare ce era in cutia de argint care se asemana cu un cufar?Si oare…de ce era un trandafir pe ea?Un trandafir…Spinii formeaza rani,si totusi, floarea este o binecuvantare…Oare pentru a descoperi ce se afla in cutie trebuia sa se supuna la diferitte incercari?Incercari?! Gandurile imprastiate se transformau in prosti si in idei fara sens,care nu pricinuiau decat confuzie in mintea Adelei.Aceasta arunca o privire spre podea si se intreba in soapta:

-Ce fac eu cu tine?

-Doar ma deschizi,stapana mea…

Ochii mici si rotunzi ai Adelei se facura mari,iar fata ii ramase crispata.Rasuflarea ii se ingreuna parca,iar corpul ii tremura din toata incheieturile.Se ridica dintr-un salt in picioare si se apropie de covor.

-Cum?

Vocea ii era mult mai stinsa si mai fara contur.Insa nu trebui sa astepte mult,deoarece o noua voce ii raspunse:

-Putin din sangele tau,stapana mea.

Era o voce de barbat,groasa si rece,in care nu se simtea nici o emotie,nici un sentiment.Nimic nu trada vocea de fier a barbatului sau a femeii…

-De ce sa iti dau sangele meu?

-Pentru a intra in posesia a ce se afla in cufar.

-Cine esti?

-O batrana creatura,as putea spune chiar un batran special…Doar un gunoi pe langa dumneavoastra,domnisoara Adela.

-Dar…Unde esti?

-Eu…Eu sunt inauntrul cutiei de argint.

-Cum vrei sa iti dau sangele meu?!tipa dintr-o data Adela stupefiata.

-Doar o picatura,doar putin…

-Eu…Eu…Eu nu iti dau nimic!

-Dar,domnisoara mea…

-Nimic!Nu te cunosc,nu stiu cine esti!Nu ma incred in straini!

-Cum doriti,domnisoara,eu va voi astepta.Insa am o rugaminte:Nu ma tineti la vedere,ea nu vrea sa ma vedeti.

-Stai!

-Spuneti,domnisoara mea!

-Cine te mai poate auzi?

-Doar domnisoara mea.

-De ce?

-Pentru ca doar,dumneavoastra domnisoara,aveti acelasi sange ca si mine,de alt fel.

-Acelasi sange?

-Sange special…Speciala,domnisoara mea.

-Poti…Poti…

-Ce sa pot?Eu pot orice pentru,dumneavoastra.

-Poti..sa…pleci?Te rog…

-Da,dar ma voi intoarce.

Adela se dadu cativa pasi inapoi si ramase sprijinita de pat.Nu intelegea nimic.Doar o intrebare ii venea in minte.Ce sange special viseaza?Dar cel mai important…Cu cine naiba vorbesc?!Cine e el?Ce vrea de la mine?Eu..Speciala?!Ha!Eu nu sunt decat o biata orfana,care a ajuns pe pragul unei famili de mare succes din Franta si care din intamplare a picat intr-o veche casa din Norvegia…Nimic mai mult,sunt un nimic…

  Si totusi am vise marete,vise care daca se vor indeplini as putea ajunge departe,as putea deveni un medic in psihiatrie de succes,un medic care sa mearga mai departe de tot ceea ce s-a descoperit,care sa descopere noi lucruri despre mintea omului! Dar…Pana acum,nu sunt decat un mare,insa mare,NIMENI.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s