Capitolul 1-Casa Blueblood

Copilul pierdut

 

                                                    M.r.frincu

 

 

Capitolul 1

Casa Blueblood

 

 

  Pe Strada Amurgului, numarul sapte, o casa veche, dar care arata asemenea unei case noi era pregatita pentru a-si deschide portile.Casa facuta in stil frantuzesc, cu doua etaje,mansarda si o gradina mai mult decat minunat de incapatoare isi astepta destinul.Gardul din piatra,beton si fier, care o imprejmuia facea casa sa para un castel ingacesibil. Detinea cinci dormitoare,sase bai,o bucatarie,un salon,o biblioteca si o camera de cultura.Avand in jur de trei sute de ani, locuinta se prezenta ca fiind un punct de reper al micului oras.Oras pe nume ,,Immortal”.

  Mii de familii trecusera pragul impunatoarei case, dar nimeni nu stia de ce, sau cum, cei care o cumparau nu stateau niciodata mai mult de doua luni.De la un timp, nici o familie nu mai avea curajul de a trece macar prin fata ei.Tot orasul o numea ,,casa bantuita” sau ,,casa abandonata”.Singura care mai locuia in ea, era o batranica pe nume Raven care se ocupa de bunastarea locuintei.

  Insa familia Martin, abia ajunsesera in micul orasel.Doamna Martin,in varsta de 30 de ani, o femeie frumoasa, supla ,cu parul castaniu, ochii caprui ,fiind de profesie director a unei firme prospere cauta un adapost care sa le aminteasca de patria lor, Franta.Sotul ei,domnul Martin de 42 de ani, era un om binevoitor,mereu cu zambetul pe buze,putin rotunjor,cu parul carunt si ochii albastri.Mezina familiei, micuta Cassie,de numai 4 ani,era o fetita jucausa,semana cu tatal ei, avand parul brunet si ochii de asemenea albastri.Ea era cea care aducea zambetul familiei pe buze.Dar, sa nu uitam de Adela Rose,fata in varsta de 14 ani,care avea parul castaniu,ochii verzi-cum nici un membru al familie nu mai avuse,inalta,supla,cu un zambet inocent si o privire care iti inmuia picioarele era in ciuda frumusetii ei, ciudata familiei.Rose,fiind adoptata sau mai bine zis gasita la usa apartamentului Martin din Franta, era privita de sotii Martin ca fiind cea mai razgaiata fata pe care o vazusera

  Intr-o zi,domnul Martin,imbracat in costum se plimba prin oras alaturi de sotia sa care purta o rochie de culoarea sangelui.Cautarea lor parea zadarnica,nu gasisera nici o casa pe placul lor.Multe locuinte erau mult prea mici, sau foarte noi si fragede parand sa se darame in orice moment.Familia cauta o casa rezistenta,dar in acelasi timp fragila.O casa care sa le ofere confort,dar sa fie iesit din comun de frumoasa.

-Dragaul meu,in acest oras micut crezi ca noi vom gasi o casa pe masura noastra?O casa a carei bogatii sa ne faca sa ne uitam indelung la ea si sa….

  Domnul Martin isi intoarse privirea de la frumoasa sa sotie pentru a vedea ce a lasat-o fara grai.Cand vazu la ce se uita,ii zambii si spuse:

-Vezi draga?Uite casa pe care o cautai.Te astepta, spuse acesta aratand spre impunatoarea locuinta abandonata.

-Dar…E-este minunata!spuse doamna Martin aproape sarind in sus de bucurie.

-Haide sa vedem cat cer pe ea si sa vedem daca arata la fel de bine si din interior.

  Sotii mersera cu capul sus spre ,,minunata” casa.Deschisera timid poarta din fier si privira in gradina din fata.Florii colorate in milioane de nuante conduceau aleea spre usa de la intrare.Palcuri de copaci se vedeau prin gradina din spate. Geamurile se asemanau cu vitraliile unui castel,iar usa din lemn parea atat de dura incat nu o puteai strapunge.Sotii Martin erau atat de incantati,erau siguri ca aceea casa era facuta pentru ei!

  Domnul Martin ciocanii hotarat la usa si se dadu doi pasi inapoi asteptand un raspuns din partea celui care vindea casa.Minutele de asteptare pareu veacuri,iar doamna Martin,Miranda simtea ca ii exploda capul numarand secundele impreuna cu ceasul ei performant incrustat cu pietre pretioase.Mai privi cateva secunde in gradina,era ca si cum nu si-ar mai fi putut lua privirea de la tabloul multicolor.

-Buna ziua!Cu ce va pot ajuta?

  In prag se ivi o femeie,avand in jur de 60 de ani.Avea parul blond si drept,prins intr-un coc elegant,iar ochii ii erau gri si cercetatori.Purta o rochie lunga,gri, asortata cu ochii si o pereche de balerini galbeni pal.

-In legatura cu afisul de vanzare,spuse Miranda venind in fata.

-Ah!Desigur,desigur!Dar va rog, poftiti in casa.

  Femeia se dadu intr-o parte deschizand larg usa.Miranda intra alaturi de sotul ei si privi curioasa in jur.Era un coridor lung,care se deschidea in dreapta sa intr-un salon elegant, cum erau cele de demult.Pe peretii albi se aflau o multime de tablouri valoroase.Multe din ramele acestora erau facute din argint.Marmura alba amplifica tocurile Mirandei,iar focul care mocnea in salon scotea sunete linistitoare.Iar intr-un colt o oglinda cu marginea argintata statea plictisita.

-Va rog, pe aici!spuse femeia aratand spre salon.

  Cei doi soti pasira din ce in ce mai curiosi spre interiorul casei.Salonul era de-a dreptul magnific!Peretii erau colorati intr-un verde inchis si intens,iar marmura gri, dand un strop de liniste incaperii.Si aici se puteau zari cel putin zece tablouri magnifice,dintre care domnul Martin zari unul facut chiar de Leonardo Da Vinci.O canapea din piele,alba era asezata intr-un colt, in fata unei ferestre mari prin care se putea vedea intreaga gradina.Semineul era facut din caramizi verzi,iar pe el erau asezate diverse trofee si lumanari.Un pian mare era asezat in coltul din est.Parea nou si bine ingrijit.Langa el, o oglinda impunatoare,avand rama incrustata cu diamante statea aruncand priviri in intreaga camera.

-Luati loc,va rog!spuse femeia amabila.

-Multumim!

Intre timp sotii Martin se asezara comod pe canapea si o privira pe femeia care le deschise usa spre rai.

-Doriti niste ceai?

-Nu,multumesc!

-De asemenea!Dar daca nu cerem prea mult, am dorii sa stim cateva lucruri despre aceasta casa superba,spuse admirand inca camera,doamna Martin.

-Casa dateaza din anul 1672 si a apartinut unei mari familii regale.A fost construita in stil frantuzesc.Dupa cum vedeti, in camere culorile care predomina sunt neutre: alb, gri, negru.Dar din dorinta mezinei dormitorul de la etajul doi si acest salon cuprind si culoarea verde inchis.Mobilierul este in mare parte din acei ani.Fiind foarte voluminous am ales sa nu incarcam foarte mult camerele si de aceea multe camere pot fi aparent aproape goale,dar in realitate veti descoperi o multime de lucruri din lemn presarate.Iar casa a fost renovata de curand,daca imi amintesc bine, chiar acum doi ani,adica in 1997.

-Vreti sa spuneti ca vindeti casa impreuna cu mobilierul?intreba Miranda cu vocea trmurandu-i de emotie.

-Imi pare rau sa va spun ca da.Nu putem lua mobilierul din aceasta casa,este ca si cum am goli un muzeu.Dar nu este nimci daca refuzati,inteleg…

-Nici gand!O luam!spuse femeia ridicandu-se in picioare.

-Vreau sa va spun inainte ca pretul este foarte mare.Sunt foarte multe lucruri in aceasta casa care valoreaza o intreaga avere.Veti observa pe langa acest tablou,spuse femeia aratand spre tabloul pictat de Da Vinci, multe alte tablouri ale lui.

-La cat se ridica pretul?intreba pentru prima oara domnul Martin.

-1 000 000 de dolari.

  Sotii Martin isi aruncara cateva priviri si apoi se ridicara.Se uitara la doamna din fata lor si spusera.

-Doriti sa facem, va rugam, un tur al casei?

  Femeia mai mult decat uimita,le adresa un zambet multumit si ii conduse in bucataria de vizavi.Incaperea era micuta si impartita in doua.Era frumos mobilata.Mobilierul vechi alb, cu cateva lini subtiri galben-aurii dadeau un strop nobil incaperii.O masa veche,dreptuinghiulara cu coturile rotunjite facuta dintr-un lemn alb destul de masiv statea in cea de-a doua parte a bucatariei.Doisprezece scaune curbate,cu pernite albe si lini auri stateau elengant in jurul mesei.

-Aceasta incapere este complet mobilata pentru servitul mesei si pentru pregatitul acesteia.Aici este frigiderul,pe care putini il observa,spuse femeia deschizand un dulap care parea din lemn.Dupa cum v-am spus a fost renovata,iar cei care s-au ocupat de dansa,au adaugat cateva ustensile pentru trai.Inchise frigiderul si se duse in dreapta sa.Aici este un cuptor facut special pentru prajituri,iar aici,spuse aratand dedesubtul acestuia,este un cuptor pentru mancare,adica fripturi suculente,legume,lasagna si alte retete.Observati probabil candelabrele care dau alaturi de mobilier un aer regal.

-In aceasta incapere au luat masa diversi oameni importanti?

-Da,domnule.Desigur v-am spus ca a fost renovate.Deosebirea dintre aceasta camera si cea de din-nainte este ca,in loc de aceste parti, unde se ia masa si unde se pregateste, erau doua camere legate intre ele printr-o usa din lemn de brad.Dar am crezut ca este mai bine sa le unim pentru a face o incapere mai spatioasa.

-Este o incapere minunata!Va rog ne puteti arata si restul casei?

-Desigur,doamna!Acum va voi conduce spre o camera putin mai indepartata din vest.Urmati-ma,spuse femeia iesind din bucatarie si cotind spre stanga.

  Cei doi soti intrara intr-o camera,despre care era putin spus ,,Paradisul poetilor” deoarece toti peretii erau ascunsi de rafturi care se intindeau pana la tavan.Pe aceste rafturi bine ingrijite se aflau carti,ciudat, dar toate cartile aveau coperta neagra sau verde.Pe jos era o dusumea din lemn de nuc,iar o fereastra mare lumina intreaga camera.In mijlocul imensei incaperi de aflau doua birouri,vechi si probabil nespus de vaolroase.

-Dar intrati!spuse femeia vazadu-i pe cei doi tintuiti pe pragul usii negre ca smoala.

-Este o camera cu adevarat superba,doamna!spuse domnul Martin,Joshep.

-Veni-ti mai aproape,nu musc,spuse batranica chicotind.

-Cate carti exista in aceasta incapere?

-Nimeni nu le stie numarul,dar va asigur ca sunt peste 20.000. de volume.

-O adevarata colectie.Le vindeti si pe acestea impreuna cu casa?

-Da domnule.

-Fantastic!

-Dar, trebuie sa va spun ca unele carti vor fi revendicate pentru a fi duse la muzeu.Aproximativ 1000 de volume.

-Desigur,desigur.

  Sotii Martin se uitau curiosi la  cartile cu coperte din piele neagra ca smoala.Multe titluri aveau ca nume ,,Istoria familiei Blueblood” sau ,,Viata familiei Blueblood”.Cei doi se uitau la milioanele de cuvinte din fata lor, si parca nu le venea a crede ca vor fi ale lor.

-Ce spuneti sa mergem sa vedem si cele trei dormitoare si bai de la etajul unu?

-Da,doamna.

  Cei doi parasira incaperea cartilor si intrara pe un coridor ce duce catre o scara din fier  incrustata cu ametiste.Aceasta le lua ochii celor doi, care ramanand cu gura deschisa se uitau insetati de dorinta la treptele acoperite de un covor negru care ducea la etaj.Urcara in liniste uitanduse in stanga si in dreapta, gata pentru a depista un nou tablou de a lui Da Vinci.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s