Capitolul 10-Proba

Capitolul 10

Proba

 

 

Buna ziua!

  Profesorul de teatru,Walter Swift,dirigintele Adelei intra in clasa si se aseza cu multa delicatete la catedra,facand-i pe elevi sa se uite la el mirati.Avea o eleganta iesita din comun,asemenea unei feline gratioase care stie sa mearga cu delicatete pe crengile copacilor.Adela inca isi simtea capul vajaind,insa cand il vazu pe Walter simti o ura imensa fata de acesta.Se gandea cum un om atat de disagreabil poate soca atatia oameni doar pentru mersul sau.Era de-a dreptul penibil,cel putin asa gandea ea.

-Astazi vreau sa va invat anumite lucruri despre expresia faciala.Va voi pune in perechi de cate doi,adica colegii de banca.Pe rand vreau ca fiecare copil sa isi faca partenerul sa planga cine reuseste primul primeste aplauzele mele cat si o nota mare.Puteti incepe.

  Adela si Bill se indreptara spre coltul clasei,asa cum fiecare pereche isi cauta un loc unde sa incerce sa il faca pe celalalt sa planga.Parea un joc de copii,insa fata avea sa dea tot ce avea mai bun.

-Tu primul,Bill.

-Cum doresti,spuse acesta zambind strengareste.Hm…Deci tu porti ochelari?

-Da,voi purta,raspunse Adela aruncand o privire spre profesorul care se plimba printre banci.

-Oho!Un aragaz cu patru ochi!striga baiatul facandu-i pe ceilalti sa tresare.

-Mai bine decat sa am un tufis negru in cap,care vezi tu,nici macar nu portejeaza nimic.

-Poftim?!

-Ai creier?Eu nu vad asta.Chiar ma mir cum de domnul profesor Walter te lasa sa iti continui cursurile.Sincer,eu vreau sa devin psihiatru,iar tu chiar imi poti fi un pacient bun.Deoarece nu cred ca voi avea probleme cu tine,doar nu sunt mama ta,sa iti fac toate poftele.

  Profesoul se uita din cand in cand spre Adela,parand surprins.Aceasta inca arunca cu vorbe care il faceau pe baiat sa ramana cu respiratia taiata.

-De ce vorbesti asa cu mine?intreba in sfarsit acesta sughitand.

-Pentru ca asa meriti!Cum vrei sa vorbesc cu tine?Imi esti atat de inferior incat nici macar nu pot sa…

  Insa nu mai continua,baiatul incepu sa planga.Acum toti elevi se uitau la cei doi.Multi dintre ei o priveau pe Adela cu spaima,insa unii chiar pareau sa o admire.Profesorul se indrepta spre ei si se uita la fata,care vazandu-i privierea isi continua treaba:

-Acum plangi?Ca un tanc mic si neajutorat?Oh!Sau ca si cateii aia de pe drum,pe care eu ii numesc javre,care nu merita nici macar o privire de a noastra,pentru ca sincer sunt niste uratenii ale…

-Taci!Nu mai insulta bietele creaturi!Ce vina au ele ca persoanele ca tine ii abandoneaza?!Cum te-ai simti daca parinti tai te-ar abandona?

  Privirea Adelei ingheta.Profesorul o privi surprins si se apropie si mai mult pentru a-i vedea expresia socata ,care nu dura mai mult de o secunda.Privirea ii impietri,iar fata ii deveni dura.Vocea ca gheata ii rasuna puternic in clasa,facandu-l pe Walter sa o priveasca parca si el socat.

-Am fost abandonata de parintii mei cand aveam un an.Familia Martin doar m-au adoptat si m-au crescut.Nu am avut nevoie de parintii mei,asa cum nu am nevoie nici de cei din familia Martin.Nu cred ca voi fi niciodata ca acei caini,deoarece eu am demnitate!Mai bine as intra in mormant de vie,decat sa cersesc.Decat sa ma vad stand in niste zdrente,langa gara.Nu ai nevoie de parinti,pentru a avea demnitate.Totul tine de tine.

-Nu am vrut sa spun asta…

-Ba da,asta ai vrut sa spui si ai spus-o.Vezi tu,oamenii ca tine nu se gandesc ce spun,ci doar actioneaza.Si acei oameni se numesc:prosti,continua fata uitandu-se la el cu o privire mistuitoare.Apoi se intoarse spre Walter si ii se adresa politicos,insa tot cu glas rece.As dori sa imi dati nota pe care o merit,deoarece cred ca sunt prima care a reusit sa isi faca partenerul sa planga.

-Am o intrebare.Tot ce ai spus este adevarat?

-Domnule,eu niciodata nu spun minciuni.

-Foarte bine,pentru azi ai nota patru.

-Patru,domnule?repeta Adela uitandu-se cu ochii mari la Walter.

-Da.

-Si de ce, ma rog?

-Deoarece,domnisoara,aici nu trebuia sa spuneti nimic adevarat.Teatrul este minciuna!Nu este nimic adevarat,insa dumneata chiar asta ai facut,ti-ai insultat partenerul in fata.

-Nu ne-ati spus asta,domnule profesor,continua Adela cu vocea rece si pustie.

-Nici nu era nevoie.Te rog sa parasesti sala,eu nu accept astfel de elevi la ora mea.

-Cum doriti,insa va mai spun ceva,spuse aceasta zambind.

-Te ascult.

-Este decat prima oara cand auziti de mine.

-Nu inteleg.

-Nici nu este nevoie.O zi minunata!

  In cateva minute,Adela statea la secretariat asteptand-o pe doamna care urma sa ii faca transferul spre profesorul de teatru Oliver Drew.Erau cate doi profesori pentru o singura materie in scoala si asa se explica faptul ca puteai alege.Aceasta intra in birou,tinand in brate un morman de dosare.Dupa muntele de dosare se vedea o femeie frumoasa,cu parul de culoarea carameluilui,cariontat.Imbracata intr-un costum roz pal,cu o camasa draguta pe corpul sau suplu si niste pantofi albi de-a dreptul superbi.

-Buna ziua!

-Buna ziua,draga.Cu ce te pot ajuta?

-Vreau sa ma transfer de la domnul profesor Walter Swift la domnul profesor Oliver Drew.

-Oh!Vad ca domnul Swift si-a mai facut un dusman,spuse aceasta aproape razand.

-M-a umilit in public!

-Cum a reusit?intreba aceasta cautand ceva prin sertare.

-Ne-a spus sa ne facem partenerul sa planga,iar eu am fost prima care a reusit.Si mi-a pus patru,nota patru!

-De ce?intreba aceasta vizibil surprinsa.

-Pentru ca mi-am exprimat cu ajutorul exercitiului sentimentele despre cainii de pe strada.

-Nu esti prima, draga mea…

-Nu?

-Nu.Domnul Swift nu suporta ca cineva sa isi exprime sentimentele in timpul exercitiilor sale.Dar stai linistita,domnul profesor Oliver adora asta,spuse aceasta zambind strengareste.

-Ma bucur.

-Si eu.In fiecare zi vine cate un elev si imi cere sa il transfer.In ritmul acesta domnul Swift va ramane fara elevi,adauga aceasta oftand.Poftim.Gata.Am terminat.Te poti duce chiar acum in noua clasa de teatru.

-Adica el este noul meu diriginte?

-Exact.

  Adela zambi fericita si parasi clasa sarind de pe un picior pe celalalt si urca scarile in fuga,ajungand in sfarsit la noua sa clasa,unde se auzeau rasete si chicote.Era cea mai indepartata clasa de studiu,insa toti cei din interiorul sau pareau fericiti.Se spunea despre domnul Drew ca este cel mai de treaba profesor.Oare chiar asa sa fie?Dar asta nu conta acum.

  Fata ciocani cu putere pentru a fi auzita din clasa plina de fericire.Din spatele usii de lemn se auzi un glas puternic,dar si foarte cald.Adela intra in clasa si ramase uimita.Toti elevii stateau asezati in mijlocul clasei cu bancile asezate in cerc,inar in mijloc se afla un scaun gol,pe care presupunea Adela statuse Oliver.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata,domnule!

-Ce te aduce pe la mine la clasa?intreba acesta zambind.

-M-am transferat…

-Copii,se pare ca ne-am mai inmultit!spuse aceasta catre cei din mijlocul clasei care incepusera sa zambeasca si ei.Cum te numesti?

-Adela Rose,raspunse aceasta incepand sa zambeasca putin mai curajos.

  Insa Oliver Drew nu parea atat de curajos ca si fata,ba chiar zambetul ii pieri de pe buze,facandu-le palide.Acesta se abtinu cu greu sa nu faca un pas in spate.Dar inainte sa poata respira adauga repede:

-Numele de familie?

-Martin,ii raspunse Adela holbandu-se la el.

-Oh!

  Zambetul ii reveni pe chip,iar ochii ii prinsera din nou sclipirea aceea frumoasa si plina de viata.Inspira si expira adanc,dupa care dadu mana cu Adela,care inca se uita la el cu ochii mari.

-Sunteti bine?

-Da,da,draga mea.Ei bine copii,ea,este Adela Rose Martin,si cand spuse numele familiei Adelei adauga un pic de gravitate in glas.

-Buna dimineata Adela!

-Neatza Rose!

-Hey!Adela!

-Buna tuturor!raspunse aceasta luandu-si ochii de la domnul Drew si uitandu-se la cei din clasa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s