Capitolul 3-Lucruri ciudate

Capitolul 3

Lucruri ciudate

 

 

  

 

  Era doua noapte,probabil oamenii normali ar dormi la ora aceea,dar cum poate o fata ale carui sentimente sunt calcate in fiecare zi in picioare sa doarma,cum poate sa puna capul pe perna si sa inchida ochii stiind ca ziua de maine ii va aduce alte suferinte?Era de-a dreptul imposibil!Adela nu putea sa adoarma,nu putea sa inchida ochii stiind ca in ziua urmatoare se va duce sa se inscrie la noua ei scoala, ,,Scoala de poezie si teatru”.

  Se ridica usor din pat si se indrepta spre fereastra,care spre surprinderea ei,era larg deschisa lasand aerul rece de seara sa patundra in incapere.Nu stia daca cineva il lasase asa,dar se bucura,deoarece ii placea sa stea si sa simta vantul batandu-i prin par.Se apropie de pervaz si se aseza pe canapeaua de langa acesta.Ar fi numarat mai bine stelele,decat sa stea sa se holbeze la cerul acela fara pic de lumina.Parca fusesera rapite si ascunse,isi amintea ca in Franta in fiecare seara, inainte sa adoarma statea cateva minute privind stelele.Era o adevarata capodopera,care o linistea atat de mult incat ar fi dorit sa nu se mai desparta de ea pentru a se baga in pat si a se acoperi cu o plapuma pufoasa,care insa nu ii oferea nici o senzatie placuta,cum i-ar fi dat surorii sale.Pramatia aceea mica nu stia altceva decat lucruri pufoase,rosii si dragute care sa ii incante ochii.Oare cat de batut in cap sa fi,sa dai din mancarea ta animalelor de pe strada?Oh!Dar stai,ea are bani,eu nu!

  M-am ridicat de pe canapea,spunandu-mi ca nu am nici un motiv sa fiu geloasa pe banii murdari ai pramatiei aceea.Inainte sa pun mana pe geam, un curent a trantit fereastra,inchizand-o.

-Nu cred in fantome!spuse acesta ironica.

-Pacat…

-Poftim?!spuse acesta intorcandu-se pe calcaie.

  Avea vedeni mai nou?Putea sa jure ca nu pusese mana pe acel geam si ca auzise o voce,o voce de femeie!Prin minte ii trecura un singur gand:Pentru numele lui Dumnezeu,asta imi mai trebuie sa fiu diagnosticata cu schizofrenie!Isi scutura capul,tinand ochii strans inchisi si se baga repede in pat,nu inainte de a lua un calmant.Insa adormi mai repede decat isi propusese,trezindu-se abia a doua zi.Cand deschise ochii primul lucru pe care il vazu fu o imagine pe tavan,aproape ca tipa,dar isi acoperi repede gura cu mainile.Se mai uita odata,dar tavanul era alb…Alb imaculat!

-Casa asta se joaca cu imaginatia mea!spuse acesta in soapta.

  Se ridica din pat,mai vioi decat in alte dati si se duse la baie pentru a se schimba si a porni spre noua sa scoala.Isi lua repede pe ea un tricou,cu imprimeu dragut si o pereche de blugi albastri lungi,o pereche de balerini confortabili o conduceau spre bucatarie,acolo unde intalni o femeie invarsta.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata,domnisoara!Cu ce te pot ajuta?

-Dumneavoastra sunteti menajera?

-Da,la dispozitia dumneata!Ma numesc Raven.spuse acesta zambind calduros.

-Imi pare bine,eu sunt Adela!Ati putea veni astazi cu mine sa ma inscriu la scoala.

-Desigur,desigur!Mi-a vorbit tatal tau despre tine,si crede-ma nu stiam ca esti atat de draguta,el zicea alt ceva.

-Oh!

-Haide,spune ce iti pregatesc de mancare?

-Imi pregatesc singura,sunt obisnuita…

-Cum doresti draga.

  Adela isi pregatise un bol cu cereale cu capsuni si un pahar cu suc de portocale,dupa care se asezat la masa.Simtea ca era o lupta sa manance fiind urmarita de femeia aceea,parea ca ii urmareste fiecare miscare,incepea chiar sa o enerveze.Dupa ce a baut repede si sucul de portocale si se ridica,in sfarsit scapand de privirea aceea cu raze X.

-Mergem?intreba aceasta binevoitoare.

-Da!Stati sa imi iau documentele si fisele de sus,spuse fugind pe trepte si vazand cu jumatate de ochi o privire vicleana in ochii menajerei.

  Se intreba ce avea oare cu ea femeia aceea.Dar nu avea timp de intrebari,trebuia sa caute documentele si asta cat mai repede!Scotocind prin sertare gasi insa o cutie mica de argint,insa nu era a ei!O analiza cateva clipe si apoi o puse la loc,cautand in continuare.Le gasi abia la sertarul al 11- lea.Alergand nebuneste pana jos,aproape ca intra in mica batrana.

-Imi…cer…scuze!spuse acesta in timp ce se calma.

-Nu-i nimic,draga.Gata?

-Da!

  Cand a iesit pe poarta casei observa ca orasul in care se afla, nu semana aproape deloc cu cel in care locuise pana atunci.Era foarte direrit,de la case pana la drumuri si trotuare.Totul parea mai sumbru si mai in ceata,iar afara era frig,prea frig pentru tricoul ei!Scoala nu se afla departe,iar in cinci minute o si zari.Era o cladire  impunatoare,ba chiar ar fi spus ca era doar putin mai mare decat noua sa casa.Era construita din caramida,si avea trei etaje.Usa de la intrare se deschise cu putere cand cele doua intrara in scoala,unde dadura peste sute de copii si parinti.Era o senzatie noua si fie printre atatia oameni si totusi sa nu cunoasca nici macar unul,pentru ca Adela nu o cunostea nici macar pe Raven!Era ciudat,se simtea si nu prea straina.Ii parea un loc cunoscut,ca si cum ar fi  mai fost acolo,dar stia ca ea nu vizitase nicioadata Norvegia!

  In 30 de minute era deja in drum spre casa,cu gandul ca peste cateva zile va incepe scoala,exact peste 8 zile,deoarece primul semestru incepea pe 20 septembrie,ceva neobisnuit si bizar,dar asta era traditia si nu putea fi schimbata.Secretara cu care discutase Adela impreuna cu Raven parea de treaba,ii dadu lista cu manualele si ii facuse comanda pentru uniforma.Nu ii parea cu mult mai bine ca venise in Norvegia,decat faptul ca se inscrisese la o scoala de teatru!

-Deci,draga Adela,cati ani implinesti tu?

-Cincisprezece ani,in octombrie.

-Mai exact?

-Douazeci si noua octombrie.

  Cand intoarse capul spre Raven,vazu insa o sclipire la fel de diabolica ca si cea de dimineata,aproape ca ingheta uitandu-se fix la ea si uitand sa mai mearga,pentru a-si continua drumul.Constatase un lucru,ciudat,mult prea ciudat…Avea ochii exact ca ai sai,exact aceeasi culoare cu cei ai Adelei!Verzi,verzi-smarald!

-Ai patit ceva,draga mea?

-N-n-nu…

-Au!

-Ce ati patit?

-Un caine vagambond vrea sa intre in curtea casei!Nu se poate asa ceva,il dau pe mana hingherilor!spuse aceasta nemultumita.

-Sa inteleg ca nu va plac cainii de pe strada?

-Nu,in nici intr-un caz!Cum poate suporta cineva un intrus ca acesta?!

-Sunt de parere cu dumneavoastra,consider ca ar trebui toti ucisi si arsi!Nu merita sa murdareasca strazile si sa le faca sa miroasa urat!Sunt de-a dreptul niste parazitit!Paraziti de care daca as putea as scapa cu cea mai mare placere.

-Imi place cum gandesti,Adela.

-Ar trebui sa o auziti pe sora mea,Cassie!spuse aceasta pe un ton ironic.Ar face orice ca sa ia toti acesti paraziti in casa si sa le dea de mancare,ba chiar acum cateva zile in Franta ii dadea din mancarea sa unui caine din acesta.Dezgustator!Si mai spunea ca si aceste animale au suflet!Pentru numele lui Dumnezeu cum sa aiba sulfet astia?Paraziti astia?!Cum!?Nu sunt rea,dar nu urasc nimic mai mult decat acesti caini plini de purici!

 

Anunțuri

2 comentarii la “Capitolul 3-Lucruri ciudate

  1. Prima impresie despre poveste;,,SUPER”!!. Astept cu nerabdare urmatoarele capitole!In urmatoarele capitole poate ai putea schimba modul in care se comporta parinti cu fata cea mare….!!Oricum felicitari ,Super povestea!!

    • Ma bucur ca iti place,cat despre parintii fetei,ei bine,parintii Adelei ca sa zic asa au fost obliati sa o pastreze,dar asta o sa aflati mai tarziu,tu si ceilalti,nu pot da multe detali,insa multumesc pentru ca ti-ai exprimat parerea!Si iti multumesc de asemenea pentru complimentul facut povesti!O seara placuta in continuare!Pupici!:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s