Capitolul 6- Nopti nedormite urmate de o zi groaznica

Capitolul 6

Nopti nedormite urmate de o zi groaznica

 

 

 

  Adela nu putea inchide un ochi,nu de cand auzise vocea de barbat din camera sa.Noptile erau doar niste momente ale zilei cand statea in pat si arunca priviri spre podea pentru a vedea daca ceva neobisnuit s-ar intampla.Era certata de menajera care ii spunea in fiecare zi sa doarma pentru ca daca nu va ajunge in pamant,dar Adela nu o asculta,nu putea sa inchida ochii fara sa isi inchipuie un barbat in camera ei care cine stie de ce ar fi in stare.In fiecare seara statea in pat ,langa noptiera pe care se afla un bibelou mare de forma unui cal.Trecusera sapte nopti de cand nu mai dormea decat catvea minute,asemenea unui iepure fricos…

  Chiar si acum,cand ceasul batea ora doua dimineata,iar luna stralucea pe cer,Adela statea ghemuita in pat cu privirea atintita spre covorul persan din mijlocul camerei.Mii de fiori ii strabateau corpul si o faceau sa tremure,iar sub ochii cearcanele ii ieseau in evindenta,asemenea unor farduri mov aplicate cu grija sub ochii de culoare verde.Si totusi maine era prima sa zi de scoala!Cu toate acestea Adela statea ghemuita in patul sau,acoperita cu plapuma pana la gat si uitanduse piezis la podea.Nu isi putea inchipui cum sa inchida ochii cu acel…acel…acel ceva in camera!Ii era pentru prima oara in viata ei frica,cu adevarat frica!Niciodata nu mai simtise un sentiment atat de mare in ceea ce privea teama,si totusi acum simtea cum teama i se imprastia in tot corpul paralizand-o.Tot ceea ce vroia era sa stea pe acoperis si sa priveasca stelele,dar nu putea.Ii se parea mult prea primejdios sa se ridice din pat,avand in vedere ca nu avea vederea foarte buna in intuneric si ca de mult vroia sa isi cumpere o pereche de ocheari,desigur dupa un consult oftalmologic.Dar de fiecare data cand fata aducea vorba de asta,parintii sai ii spuneau intotdeauna ,,Bine,bine,te ducem maine”.Asa ca inca nu avu ocazia sa poate merge,insa fata nu se lasa,stia ca este incapatanata si nu refuza sa ii se amane atat de mult un lucru.Din aceasta cauza isi stranse bani si se hotari ca peste cateva zile sa se duca singura.

  Isi cobori privirea si puse capul pe perna sperand ca daca in atatea zile nu mai auzise nimic totul fusese doar imaginatia sa sau o foarte buna ocazie pentru parintii acesteia sa o trimita la un spital de psihiatrie.se simtea obosita si totusi incerca sa isi tina ochii deschisi,dar somnul castiga teren si astfel micuta fata adormi.

  Ceasul suna incontinu de parca inebunise.Cerul era luminat puternic de catre soare si doar cativa nori aveau curajul de a inota in oceanul acesta nemarginit.Adela intinse mana catre ceas si il opri,inainte sa constientizeze ce face sari din pat ca arsa si isi arunca ochii pe podea.Insa covorul era la locul lui si nimic nu mai tulbura linistea de dimineata.Se duse la baie si dupa ce facu un dus rapid iesi imbracata in noua sa uniforma formata din:o camasa alba asemenea laptelui,o cravata verde cu dungi negre,o fusta putin peste genuchi de aceasi culoare ca si cravata,un sacou negru,niste sosete albe si o pereche de pantofi de culoarea abansului.

  Cobari scarile cu o geanta-ghiozdan draguta de culoare negra,avand ca imprimeu un copac mare din care se vedeau frunze cazand de cuoare argintie, si se indrepta spre bucatarie pentru a-si lua la revedere de la parintii acesteia.Insa nu gasi pe nimeni in afara de Cassie si noua dadaca a acesteia,o femeie in varsta de vreo treizeci de ani,cu parul roscat,imbracata intr-o uniforma de servitoare.Dupa ce le adresa un politicos ,,La revedere” iesi pe usa din fata si porni spre noua sa scoala, ,,Scoala de teatru si poezie”.

  Intra in hol,unde isi gasi noii colegi de scoala si cativa din noii profesori.Arunca o privire mai atenta si observa obisnuitele dulapioare pe pereti si biroul parznicului la intrare.Paznicul era un om bine facut,de aproximativ patruzeci si ceva de ani,cu inceput de chelie si imbracat intr-o frumoasa uniforma asemanatoare cu cea a unui politist.

-Elevii care sau intors din vacanta si ne cunosc sunt rugati sa se indrepte spre clasele lor obisnuite si sa astepte profesorii.De asemenea ii rog pe elevii cei noi sa se apropie pentru a primi o harta a scolii si de asemenea pentru a beneficia de un calduros ,,Bine ai venit!” adresat cu toata dragostea…

  Femeia care vorbea avea o tinuta compusa dintr-o rochie crem,o camasa alba,iar pe deasupra un sacou la fel de crem ca si fusta lunga pana in pamant.Parul caramiziu ii era prins intr-un coc neglijent,care insa ii scotea in evidenta ochii de culoarea chihlimbarului.Dupa aspect femeia nu parea sa aiba mai mult de treizeci si cinci de ani,fiind supla si frumoasa.

  Adela se apropie si vazu ca nu era singura,o multime de copii venisera langa ea si langa noua lor profesoara.

-Bun venit tuturor!Aceasta scoala este o scoala de renume si dupa cum stiti multi poeti si actori cunoscuti ne-au trecut poarta!Numai cei mai buni vor ramane aici,deci numai cei care merita isi vor continua studile in ,,Scoala de teatru si poezie” din Norvegia!Este o scoala stricta si prin urmare va rog sa pastrati linistea si sa fiti cat mai civilizati posibil!Aici nu permitem cuvintele sau faptele vulgare,daca vreti sa puteti ramane in aceasta scoala onorabila va rog sa fiti eleganti si stilati si nu in ulltimul rand buni unii cu alti.Si acum vreau sa fiti atenti la mine.Bun,acum sa va sortam.Cei care sunt in clasa a V –a ii rog sa se duca la domnul profesor de literatura Edgar Barrow,spuse aceasta aratand un barbat din coltul salii.Cei cu un an mai mare,adica elevii din clasa a VI –a ii rog sa se indrepte catre doamna de psihologie Harriet Hassel,si din nou un grup restrans de elevi se indreptara catre o profesoara, de aceasta data,din dreapta Adelei.Elevii din clasa a VII –a sunt rugati sa ramana pe loc deoarece eu voi fi diriginta acestora.Cei care anul acesta vor trebui sa se decida daca merg pe teatru sau pe poezie,si acum ma refer la clasa a VIII –a, sunt rugati sa se indrepte catre domnul profesor de teatru Walter Swift,si astfel Adela se indrepta catre barbatul care ii astepta langa usa de la intrare.

  La prima vedere parea un om destul de pretentios cu un aspect deplorabil.Purta un costum negru ponosit si o camasa verde-murdar.Parul era blond si nu foarte bine intretinut,iar ochii erau goi si reci.Avea o fata care nu impartasea altceva decat strictete si duritate,si cu greu elevii se apropiara de el,cu toate ca distanta dintre ei si el era de cel putin trei metri-ca si cum elevilor le-ar fi fost teama sa nu fie muscati de catre profesor.

-Buna ziua!Va rog sa ma urmati la etajul doi,sala cincizeci,si fara sa mai adauge ceva sau sa repete celor care nu au inteles incepu sa urce scarile de marmura alba.

  Clasa in care intrasera era o incapere mare,cu peretii albi si curati si cu podea neagra pe jos.In banci erau asezati elevi care asteptau fara prea multa tragere de inima intrarea acestuia.Adela gasi o banca libera langa fereastra dinspre vest,banca a treia unde avea ca si coleg de banca un baiat cu parul negru ciufulit imbracat in aceeasi uniforma ca si ea.

-Ma pot aseza?

-Fa ce vrei…raspunse acesta pe un ton absent.

-Pai…Multumesc,cred…

  In timp ce se aseza il observa pe domnul Swift asezandu-se pe scaun si aruncand priviri taioase celor care inca nu isi gasisera un loc.

-Domnule Severin va rog sa va gasiti un loc sau voi fi nevoit sa va caut eu unul,spuse acesta cu glas glaciar catre un baiat care incepuse sa caute disperat un loc liber.Bun…spuse acesta cand vazu ca toata lumea statea asezata jos.Aceasta scoala cere de la voi pe langa abilitatile pe care le aveti multa intelepciune,incredere in voi si cooperare.Eu,ca si profesor pot spune ca am un mod mai dur de a preda asa ca sa nu va suparati daca veti avea note mici,ci sa fiti multumiti ca ati trecut clasa,deoarece cei care raman repetenti nu repeta anul ci pararesc scoala,zise acesta si in timp ce inspira se auzira mai multe exclamatii in clasa.Sunt de parere ca cel care are media zece la ora mea inseamna ca este foarte bine pregatit pentru a indura lumea teatrului si a actoriei.De asemenea cei cu note peste opt si noua trebuie sa fie capabili sa poata interpreta aproape orice rol pe care i l-as oferi.Cei care vor avea media sase sau sapte inseamna ca nu sunt foarte pregatiti pentru asa ceva,dar ca au talent si daca vor persevera vor putea ajunge in lumina reflectoarelor.Cat despre cei cu media cinci,probabil vor fi aceia de care nu sunt sigur ca sunt pregatiti de inca un an cu mine,dar si de a continua in clasa a IX  -a teatrul.Aveti intrebari?

-Dar cei cu note mai mici de cinci?

  Adela isi intoarse capul pentru a-l vedea pe colegul sau in picioare aproape tremurand,cu chipul contorsionat si ochii atintiti asupra profesorului.

-Iar tu domnule te numesti?

 -Stowe,domnule profesor.

-Domnule Stowe despre cei cu media sub nota cinci nu pot spune decat un singur cuvant ,,jalnic”,raspunse acesta surazand periculos astfel incat cei care erau noi ca si Adela de altfel se dadura in spate si ramasera sprijiniti de spatar.

  Baiatul se aseza jos cu capul plecat si ramase asa.Adela ii arunca o privire plina de compasiune si se intoarse pentru a asculta cum profesorul Swift facea prezenta si ii spunea fiecaruia ce ar putea face,insa cand veni randul unei fete,dupa cum banuia Adela o fata noua,acesta arunca cu vorbe usturatoare fara sa ii pese ca o facuse pe biata fata sa planga:

-Deci dumneata domnisoara Anne Cooper,aspiri la o viata de actrita?intreba acesta ironic

-Da,domnule!

-Iti dau un sfat,renunta!Ai un nume care vad ca ti se potriveste cu personalitatea si fi sigura ca in lumea actoriei nimeni nu are mila de nimeni,atat spun,si credema oricine ma stie sunt sigur ca iti va zice ca stiu sa citesc persoanele foarte bine,este o calitate pe care am dobandit-o,deci renunta,mai bine te-ai axa pe poezie,adauga acesta cu glas rece.Asa…Sa vedem,domnule Arthur Drew,ai o inaltime destul de buna,hm…daca stau sa ma gandesc arati destul de bine pentru a atrage atentia si dupa cum ai pozitionat trupul cred ca esti o persoana care crede in talentul sau,am dreptate domnule Drew?

-Da,domnule profesor!

-Ma gandeam eu…Bart Evans?

-Da,domnule profesor!

-Hm…un singur cuvant la adresa dumitale neingrijita ,,jalnic”!Urmatorul,ia sa vedem…zise acesta lasandu-l pe Bart cu gura deschisa.

  Adela ii arunca o privire si ramase uitandu-se la el si fiindu-i putin mila,deoarece credea ca aspectul se datora faptului ca nu avea bani,insa isi reveni repede cu gandul ca sigur daca ar fi vrut ar fi putut avea mai multi bani.Isi indrepta din nou spatele si asculta o alta predica a profesorului:

-Brianna Gibbs,frumoasa infatisare,trasaturi frumoase,caracter….Indraznet.Mergi tot inainte domnisoara!Din cate stiu sunteti fica primarului,nu-i asa?

-Exact asa,domnule profesor Swift!raspunse fata cu voiosie.

  Avea parul lung si ondulat,de culoare neagra,si intradevar era frumoasa.

-Domnisoara Clare Gill,pareti a fi o fata timida,iar timiditatea nu ajuta!Deci pas,spuse acesta plictisit.

-D-dar…

-Obiectezi cumva?intreba acesta taios dintr-o data.

-Nu,domnule!spuse aceasta cu lacrimi in ochi si asezandu-se.

  Cand ceasul arata ca jumatatea orei deja trecuse profesorul o striga pe Adela,care se ridica elegant si incerca sa isi metina capul drept si sa para stapana pe situatie.

-Domnisoara Adela Martin,hm…Interesant,o personalitate din cate vad destul de iesita din comnul si un aspect frumos…Cu toate asta nu vad daca ar trebui sa continui,domnisoara,adauga acesta pe un ton la fel de glaciar,dar totusi nereusind sa o faca pe Adela sa schiteze nici macar o urma de suparare,fata acesteia ramanand neutra.

-De ce,domnule?

-De ce?Ei bine,deoarece dumneata cu toate ca nu cred ca vei avea probleme in lumea actoriei din cauza ca ai fi timida,deoarece nu esti,ai o problema la capitolul infatisare,zise acesta facand-o pe Adela sa se uite cu ura la el.Nu,nu esti urata,ba chiar deloc,doar ca nu vad cum cu o asemenea fata vei putea interpreta un rol agresiv,pentru ca daca asta s-ar intampla ai ajunge de tot rasul,termina acesta zambind din nou periculos.

  Fata respira pentru a nu isi pierde calmul si se aseza la loc pe scaun privindu-l cu repros pe dirigintele sau.Toata ora decurse fara prea mare tam-tam in afara de faptul ca la sfarsitul acesteia mai mult de jumatate din elevi aflati in clasa plangeau.Odata cu clinchetul clopotelului elevi primisera invoirea de a se duce acasa avand ca in ziua urmatoare sa inceapa orele.

  Adela fusese prinsa in aglomeratia care se forma din copii care se imbulzeau pentru a scapa din clasa si astfel ramase printre ultimi,chiar in fata domnului Walter Swift care o privea de sus asa cum obisnuia sa isi examineze elevii. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s