Capitolul 15

Capitolul 15

 

 

 

-Afara!Iesiti afara!am zis incercand sa raman calma.

-Vei m-ai auzi de noi, iti jur!spuse Emma printre dinti.

-Inainte de a pleca nu vreau sa spun decat atat.Tu,spuse aratand spre mine, vei continua sa ne ignori, iar noi vom face la fel, zise Gregor gandind la rece.

-Am inteles, dar daca se ia vreunul dintre voi de mine nu voi sta cu mainele in san!Acum plecati…

-Haideti, nu mai avem ce cauta aici,adauga Gregor iesind pe usa urmat de ceilalti.

-Imi cer scuze…spuse Cora inca plangand.

  Cei doi frati aprobara parasind la randul lor casa.

Un an mai tarziu…

  Ma aflam in sala de calarie avand ca si colega, o fata a carui nume nu i l-am mai pronuntat de un an…Imi e greu sa stau alaturi de ea, vazand ca saraca chiar sufera din cauza incidentului din trecut.Ea a fost singura care chiar a incercat sa ma previna,iar ea…a fost unica,singura fiinta din acel club josnic care si-a cerut scuze din suflet.Imi pare rau ca nu o pot ierta…Dar nu am de ales, am promis ca ii voi evita pe cei care au incercat sa ma lase pe drumuri si asa voi face.Ma voi preface ca nu o vad,  ea pentru mine este invizibila.Cu toate ca este greu, cu toate ca nu vad in ea decat o copila…Parul saten inchis spre negru care ii incadreaza fata maslinie nu face alt ceva decat sa ampifice inocenta ei.Iar ochii aceia albastri…sunt atat de frumosi si puri…

  M-am ridicat de pe canapeaua amplasata pentru spectatori si m-am dus langa calul meu.

  Un cal frumos, mare , pur sange Friesian, mai exact rasa Old English Black, avand parul de culoare negra , iar coama si parul de deasupra copitelor , de culoare roscata, un lucru foarte ciudat.Sau cel putin asa consider eu.

-Copii, fiecare a primit cate un cal pe masura puterii lui.Cei pe care eu ii consider mai plini de energie, mai vii, dupa cum imi place sa zic, vor primi un cal pe masura lor.Cei care nu se prea obosesc facand sport, si au o viata mai sedentara, vor primi un cal care sa se asemene cu ei, asta pentru a se putea intelege.Si sa nu uit sa va spun, azi vom face cursul in paralel mai multe clase.Cei care nu doresc sa participle la cursul de calarie se pot orienta catre cursul de actorie sau cel muzical.

-Care este cea mai rezistenta rasa de cai?intreba Emma venind in fata grupului de elevi.

-Dumneavoastra ce cal a-ti primit?intreba profesorul curios.

-Un cal Andaluzian,spuse Emma aducand alaturi de ea un minunat cal negru, care odata ce pasi in fata tuturor se ridica in doua picioare.

  Superb Emma si-a gasit jumatatea,m-am gandit eu repede, razand in sinea mea.

-Cal Andaluz sau Mustang.Interesant…Un caracter si un temperament pe masura…Salbatic…neimblanzit…Imi place sa vad ca va intelegeti,spuse profesorul Mark Hodgson, cand Emma ii zambi dragastos mustangului.

  La fel de salbatic ca si stapana…

-Care este cea mai blanda rasa? intreba Cora inca cuprinsa de melancolie.

-Pur sangele arab.Domnisoara,dumneavoastra ce cal a-ti primit?

-Pur sange arab…spuse Cora aratand spre calul care statea alaturi de ea.

-Frumos,spuse profesorul parand incantat de prietenia dintre animal si stapan.Rasa cailor pur sange arab isi are originile in Orientul Mijlociu si este printre cele mai vechi rase de cai domesticite.Ei bine cine mai are intrebari sa ma intrebe acum, pentru ca vom incepe cursul.

-Ma scuzati ca intreb, dar calul pur sange Friesian , mai precis rasa Old English Black pentru ce talent este cunoscuta?am intrebat si eu pentru a nu ma lasa mai prejos, dar si pentru ca eram curioasa.

-Este o rasa care are o multime de talente.Are un character bun, are temperamental vioi, dar foarte docil, este puternic, increzator in propriile puteri, fara a fi dominant, sensibil si nu in ultimul rand loial.

-Multumesc!am raspuns bucuroasa.

  Era ciudat,dar fiecare cal se asemana izbitor cu stapanul sau.Emma si mustangul ei de exemplu, formau o pereche parca de neinvins.Amandoi avand un temperament puternic.Sau Cora si calul ei pur sange arab, un adevarat cal cu sange fierbinte.Si eu si calul meu Old English Black,care este destul de ciudat, chiar staniu.Ne potrivim, din descrierea lui Mark parca am fost facuti unul pentru celalalt.In afara de faptul ca eu nu am mai avut incredere in propriile mele forte de un an si cateva luni.Am zambit in sinea mea si mi-am mangaiat frumosul armasar.

-Copii,vreau ca partenerii sa se ajute intre ei.I-am stabilit nu-i asa?intreba profesorul parand ca a uitat.

-Da!

-Bun!Vreau ca fiecare copil sa urce pe calul sau si sa se plimbe putin prin arena.Daca simte ca nu mai poate, ma striga.Nu vreau sa avem accidente,adauga profesorul pe un ton grav.A-ti inteles?

-Da!

-Asa!Acum duce-ti si va distrati!spuse acesta zambindu-ne.

-Fac pariu ca nu il poti calari mai mult de trei secunde,spuse Emma venind langa mine cu un zambet siret pe buze.

-Iar eu fac pariu ca nu poti sari peste acea bara, am spus eu aratand spre un obstacol.

-Hai sa vedem.Ah si inainte sa sar.Ghici cu cine sunt in echipa?Cu Gregor!Nu ca e minunat? zise facandu-mi cu ochiul si aratandusi dinti albi asemenea unei feline.

-De abia astept sa te vad pe jos, am adaugat inainte sa se indeparteze prea mult pentru a ma auzii, avand fata brazdata de un dezgust imens.

  M-am urcat pe frumosul meu cal si am pornit in galop catre Emma.

-Vezi?Pot sa stau mai mult de doua secunde, am spus incepand sa rad.

– Ostende solitudinem eam superficiem facite ei qui habet partem in via!*

 Deodata, armasarul meu s-a ridicat in doua picioare si a incepu sa necheze.Am ramas cateva secunde uitandu-ma lung,dar vazand ca nu se opreste am strans haturile cat de tare am putut.Parca incerca sa ma dea jos din sa…Oare ce se intamplase?Si…ce spusese Emma?

-Vai ce cuminte este…a spus Emma parasind arena.

  Cum eram singura, doar eu si cu Cora,eventual Emma, in a cea parte a arenei, nu cred ca observase nimeni ceea ce am patit.M-am uitat disperata in jur,dar in afara de Emma care tocmai iesea din arena si de Cora care isi mangaia calul nu am observat pe nimeni.

-Cora!am tipat cat de tare am putut,sperand sa ma auda.

  Am reusit.Cora si-a intors capul si a ramas inspaimantata cand a vazut ca eram gata sa pic dupa cal.Ii facu semn armasarului ei de culoare alba inoctro sa mearga si porni.Alerga repede,iar in cateva secunde statea in fata mea.

-Ce s-a intamplat?

-Emma!Aia s-a intamplat!

-Tine-te bine!Ma duc dupa ajutoare!

 

Ostende solitudinem eam superficiem facite ei qui habet partem in via!= Arata-ti salbaticia, scoate-o la suprafata ,fa-o bucati pe cea care iti sta in cale!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s