Capitolul 16

Capitolul 16

 

 

 

  I-am vazut pe Gregor, Simon, Amber, domnul profesor, Cora si alti elevi stand si uitanduse cum armasarul meu pur sange incerca sa ma omoare.

-Tine-te bine!striga Gregor cautand cu privirea ceva anume.

-Domnisoara Candice!Nu da drumul haturilor!zise profesorul impacientat, privind disperat cum armasarul cel negru ca smoala incerca sa ma faca una cu pamantul.

-Incerc!am spus printre lacrimi de frica,apucand haturile mai bine.

 -Incercati sa va tineti cat mai bine, eventual incercati sa il calmati.

  Eu sa il calmez?Din cate stiu dumneavoastra sunteti profesorul de calarie,dumneavoastra stiti sa vorbiti cu caii, nu eu!Eu sunt doar o eleva, caruia armasarii i se par niste tovarasi buni, daca sti sa ii controlezi…

  Nu stiu de ce, dar sunt sigura ca Emma a facut asta.Ar fi bine daca ar putrezii in Iad odata cu vrajile ei de doi bani!Care din intamplare functioneaza!

  Am incercat sa il mangai, dar de fiecare data cand il atingeam pe frunte sau pe crestetul capului, se scutura ca si cum ar vrea sa scape de un lucru infect.

-Stai cumine, nu iti fac nimic rau, am spus eu cu vocea mieroasa.

  Dar nu vroia sa ma asculte, pur si simplu refuza sa ma lase sa vorbesc.

-Te rog…

  Incepu sa necheze atat de tare incat era gata sa dau drumul haturilor si sa imi astup urechile cu mainile.

-Ce ai cu mine?!Ce ti-am facut?Pana acum imi erai un prieten devotat, iar acum vrei sa ma ucizi?Animal cu sange rece!Ce ti-am facut, eu, un simplu copil care nu doreste altceva decat un prieten?!Un prieten devotat, asta imi dorsc, nu un ucigas!am spus eu plangand de fata cu toti si revarsandu-mi toata suferinta asupra lui.

  De aceasta data nu a mai nechezat si nici nu a mai dat din cap atunci cand m-am aplecat asupra lui, plangand.Se lasa usor jos,iar ceilalti venira repede sa ma ia de acolo.Domnul profesor ma luase in brate si se uita sa vada daca am vreo rana.Mi-am intors privirea catre cal si i-am trimis un zambet, ciudat dar venea din inima.

-Multumesc!

Acesta ma privi dragastos si se ridica.Mark ma trase in spate, dar eu  m-am apropiat de armasarul meu.

-Vino inapoi Candice! striga Simon impacientat.

-O sa te omoare!continua Amber ca de obicei, aducandu-mi zambetul pe buze.Fratii astia erau atat de draguti!

-Stiu ca nu vrei sa ma omori.Te-ai speriat, iar eu am reactionat ca o nebuna.Nu e vina ta, nici a mea…Stim foarte bine amandoi a cui este vina, am spus eu incet pentru a nu fi auzita decat de el, privindu-l in ochi.Acesta necheza puternic si dadu din cap afirmativ.Am continuat.Trebuie sa ne ferim de ea.Nu ne vrea binele.Iti voi spune mai tarziu de ce, am continuat eu in soapta.Acum haide,te duc in grajd.

  Imi trimise un zambet trist, ca si cum si-ar cere scuze pentru spaima provocata si ma urma in grajd.

-Stai!Vin si eu!

  Am recunoscut acea voce.Am continuat sa merg, stiind ca sunt tinutita cu privirea de catre el.Incercam sa par normala, sa ascund faptul ca inima o luase la goana.

  In grajd era cald.L-am dus pe Dilis la locul sau si m-am intors catre Gregor.

-Ce vrei?m-am rastit la el.

-Sa vorbim, mi-a raspuns cu voce grava.

-Nu avem ce vorbi.Punct!

M-am intors pe calcaie si m-am pregatit sa ies.Dar cand am vrut sa deschid usa m-a prins de mana.Era rece ca marmura.Am tremurat usor si mi-am intors privirea catre el.

-Nu am vrut sa ti se intample asta.Imi pare rau…spuse cu vocea pierduta, ca si cum gandul i-ar zbura in alta parte.

-Nu ma intereseaza ce vrei!Dar, avand in vedere ca esti sef, ar trebuii sa stii sa iti controlezi supusi,imparate, am adaugat eu ironic.

-Nu te mai rasti, nu iti sta bine.

-Sti ce?!Ma scoti din minti!Vorbesti ca si cum ai fi in alta parte!Ca si cum nu ti-ar pasa de nimic!

-Nu este adevarat,spuse ridicanduse in picioare si venind spre mine.

-Stai departe de mine,lipitoare!am suierat.

-Nu este nevoie sa ma insulti, spuse ramanand la fel de calm.

-O vai…Vampirul se simte insultat…am continuat eu la fel de ironic si la fel de enervata.

-Candice…

-Am o intrebare.Ai de gand sa ma lasi sa plec?

-Dupa ce o sa ma asculti.                                   

  Facu un pas in fata.Era mai inalt decat mine cu vreo zece centimetri.Ii puteam simtii respiratia pe fata, am vrut sa ma dau inapoi dar ma prinse de mana cu o forta inegalabila.Incepu sa ma enerveze.Se credea regale pamantului.Sau ce?

-Ce sa ascult?Ma scoti din sarite!Esti atat de calm incat…

  Dar nu am avut timp sa continui.I-am simtit buzele moi si reci presandu-le pe ale mele.Mii de fluturasi se jucau si alergau in stomac,iar un tremur mi-a brazdat corpul.Erau atat de dulci buzele sale…Am simtit cu mi se inmoaie picioarele, dar inainte sa cad isi puse mana pe spatele meu si ma sustinu.

 

Anunțuri

3 comentarii la “Capitolul 16

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s