Capitolul 19

Capitolul 19

Toti imi masurau fiecare miscare si sunt sigura ca daca privirea ar putea ucide as fi fost moarta de mult timp.Cora se uita cand la lingura mea cu cereal cand la fata mea,Amber ma masura din cap pana in picioare, stand in tocul usii,iar Simon se uita la mine cu o privire sfidatoare, cu care probabil vroia sa ma faca sa imi cer scuze si sa ii zic ceea ce vrea sa auda.Dar eu nu ma las asa usor cand spun ca sunt ce sunt inseamna ca aia sunt.Sa nu mai ia pe mine cu ,,tu este o….”!Eu nu sunt un monstru si asta vreau sa fie clar tuturor!Punct!

-Candice?

-Da Amber?

-Bate cineva la usa.Ma duc sa raspund sau rapunzi tu?

-Ma duc eu cu toate ca nu stiu cine poate fi la ora asta.E 7 dimineata!

Am iesit din bucatarie si m-am indreptat spre usa din hol.CIneva batea cu putere in usa,mai ca avea putin si o spargea!Cine putea fi la ora asta in fata usii mele?Am deschis usa si am ramas masca.

-Buna Candice,am putea vorbi cateva minute?

In fata ochilor mei o femeie inalta cu parul saten,ochii albastri imi zambi calduros.Era…MAMA!Nu se poate!Dupa atatea zile se gandeste sa ma caute?De ce?Ce mai vrea de la mine?!Sa imi ruineze si cladirea sperantei pe care ma chinui sa o construies si cu greu reusesc?!

-Ce vrei?am intrebat eu incercand sa imi ascund lacrimile si sa par cat mai rece.

-Oh!Draga mea!

Femeia se indrepta spre mine sa o imbratisez,doar ca contrar asteptarilor ei m-am dat doi pasi in spate s i-am aruncat o privire plina de dispret.Cea care ma parasise se gandise ca oarecum gresise?EI bine poate sa ii para cat de rau i-o parea!

-Dar tu esti fi…

-Eu?!Eu sunt cea pe care ai parasit-o cu sange rece!Eu sunt cea pe care ai lasat-o pe drumuri cu un jaf de masina si cu cateva haine!Si sa nu mai vorbim de casa e de-a dreptul in stare de putrefactie!

-Iti pot cumpara altele mai…

-Ce sa imi cumperi?!Cum zici tu, cumpara-mi casa si toate cele,dar sentimentele unde mi le lasi?!In pamant?!iam spus eu taios.

-Draga mea…

-Eu nu sunt draga ta!Sa iti fie clar eu sunt o necunoscuta pentru tine!Adu-ti aminte ce mi-ai scris in scrisoare!Adu-ti aminte! Vreau sa te rog sa nu ne cauti.Sa uiti ca existam.HA!Penibil!

Lacrimile se luptau cu mine,vroiau sa iasa la suprafata.Insa trebuie sa rezist!Nu pot sa ma las prada sentimentelor in fata ei!Nu!In fata ei trebuie sa fiu tare sir ea chiar daca va ramane mami pentru totdeauna si chiar daca contrar ei eu inca o iubesc…

-Candice,spuse aceasta punandu-si man ape umarul meu.

-Nu ma infecta si pe mine cu sentimentele tale!Nu am nici un chef sa ajung ca tine!Esti mai monstru decat mine!

-Dar tu…

-Te rog frumos sa parasesti casa.Acum!

-Asta este si casa mea, Candice.De cand am divortat tatal tau m-a lasat pe drumuri…Sti…El nu stie unde esti si te cauta..Nu stie nimic de tine,i-am spus ca ai plecat intr-o excursie in…

-Ce ai facut?!Zi-mi ca glumesti!

Am simtit cum cerul se prabuseste sub mine.Cum a putut sa ne faca asta?!Tati…tati nici nu stie prin ce am trecut.Tati inca ma iubeste la fel cum il iubesc eu…Of tati!Ne-a facut sa ne pierdem mintile femeia asta!Pe amandoi!

-Asta e adevarul…

-Cum ai putut sa ne faci asta?!Cum ai putut decide pentru amandoi?!Pleaca te rog…Pleaca!

-O sa ma intorc.Te rog iarta-ma!O zi placuta draga mea!

-Pleaca!am tipat.

Am inchis usa ininte sa mai adauge un cuvant care sa imi mai cauzeze o rana la inima si m-am prabusit pe podea lasandu-ma prada sentimentelor.Am stat asa,plangand,mai bine de 10 minute,iar cand mi-am ridicat capul i-am vazut pe cei trei asezati langa mine si privind in jos.Le-am multumit in sufletul meu,fiind fericita ca m-au lasat sa ma destainui si mi-am pus din nou capul pe genuchi,dar nu inainte sa aud un nou ciocanit in usa.M-am ridicat ca o furtuna,speriindu-I pe cei trei si nepasandu-mi cum aratam,adica o perehe de pijamale albe,parul ciufulit,si putin rimel scurs pe fata am deschis usa ,trantind-o de perete.

-Ce mai vrei?!

Dar spre uimirea mea nu femeia era cea care statea in fata mea,ci Gregor…

-Tu alt momentu nu ti-ai gasit?!Ce mai vrei si tu?!

-Nimic special Candice, doar sa stiu ce mai faci.Nu te-am mai vazut de seco…

-EI bine eu nu sunt un monstru ca sa traiesc secole asa ca taci!Nu mai vorbi aiureli!Plus ca nu am chef de tine!Pleaca acum Gregor!

-Vad ca nu ai acceptat ceea ce esti…Ma rog,tot ce vreau sa sti este ca imi pare rau ca ti-am spus totul asa direct si ca sper sa ma ierti.Cand vei fi pregatita sa ma ierti te astept cu bratele deschise.Sper doar sa nu fie prea tarziu…

Un comentariu la “Capitolul 19

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s