Capitolul 21

  1. Capitolul 21

     

     

     

       Am iesit din baie imbracata in rochia alba cu volanase si incaltata cu papuceii mei de casa roz.Am intrat in bucatarie unde am vazut-o pe Amber stand pe canapea si band o cana de ness.Ceilalti doi lipseau.

    -Unde sunt ceilalti?

    -Credeam ca sti tu,raspunse Amber uitandu-se ingrijorata la mine.

    -De ce sa plece asa?Simon ti-a spus ceva?

    -Nu…Pur si simplu am mers la baie,am facut un dus,m-am schimbat si am venit aici.Nu mai era nimeni,bucataria era goala.

    -Oare de ce au plecat asa?Au spus ca vor sta toata ziua.

    -Nici macar nu dadeau vreun semn ca vor disparea…

    -Oare au fost chemati acasa?

    -Nu,Simon m-ar fi anuntat si daca nu,m-ar fi sunat mama sau tata.

    -Ai dreptate.

    -Simon nu a mai facut niciodata asa.

    -Cred ca tot ce putem face este sa ii asteptam….

    -Ai dreptate vrei o cafea sau un ness?

    -Nu,multumesc.Imi fac o ciocolata calda,e cam frig afara.

    -Daca nu ma insel va incepe chiar sa ninga zilele astea.

    -Aha…Se poate…am spus eu,zambetul pierindu-mi de pe buze.

    -Se intuneca afara…

    -Amber ramai la mine?Ai putea sa ii spui mamei tale ca a-ti ramas la mine…

    -Multumesc,Candice,spuse aceasta venind si imbratisandu-ma.

    -Vino cu mine sa iti arat dormitorul pentru oaspeti,am spus eu conducad-o in dormitorul de la etaj.

    -Ma duc sa iti aduc niste pijamale.

    -Mutumesc Candice!am auzit-o strigand din camera mea.

      Am intrat repede in dormitor si am cautat niste pijamale.Am gasit unele cu alb si maro foarte dragute si le-am anaizat, erau numai bune pentru ea.M-am indreptat spre camera ei si am gasit-o uitandu-se prin fereastra care dadea spre drumul ponosit din spatele ei,casa mea fiind inconjurata de drumuri…

    -Ti le las pe pat,eu ma duc la bucatarie.

    -Merci…

      Am intrat in bucatarie si am cautat doua tavi.Una mai mare si una mai micuta.Am preparat repede doua salate cu rosi si branza,una cu castraveti si rosi.Am scos tigaia si am preparat cateva bucatele de carne din piep de pui condimentate cu boia dulce si sare.Cand totul a fost gata am pus lapte in patru pahare,unul punandul pe tava micuta,iar celelalte trei pe cea mare.Pe tava mica alturi de lapte am pus niste piep de pui,o salata de rosi cu branza si cateva feli de paine.Iar pe cele doua salate,friptura din piep de pui si o paine feliata.Am luat repede tava cea mica si i-am dus-o lui Amber in dormitor.Mi-a fost mila de ea,saraca statea pe pervaz uitandu-se in intuneric.Pe fata ii e citea ingrijorarea si dragostea fata de cei doi,dar cred ca dragostea pentru Simon era mai mare decat pentru oricine.Am lasat-o pe noptiera si am parasit camera,dar nu m-am dus in dormitor m-am indreptat spre usa de la iesire.M-am asezat pe treptele de lemn si m-am uitat jurul meu.Becul de deasupra mea oferea o placuta lumina aramie,iar razele lunii ma relaxau.Vantul adia usor,dar era atat de rece incat m-am scuturat usor.Mi-am strans picioarele la piept si m-am uitat spre casele vecinilor.Luminile erau stinse,probabil ei dormeau linistiti alaturi de cei dragi.Probabil…

      Mi se facea din ce in ce mai frig,dar nu aveam de gand sa imi parasesc postul,nu pana ce Cora si Simon vor reveni.Nu!Eu trebuie sa ii astept…

    -Pot sa stau langa tine?

      Am recunoscut vocea imediat asa ca i-am raspuns incet,incercand sa nu mai tremur:

    -Da,Amber.

       Fata se aseza langa mine si ne acoperii pe amandoua cu o patura pufoasa,am recunoscut-o imediat,era patura de pe patul ei.

    -Crezi ca au patit ceva?am intreabat-o ingrijorata.

    -Daca as fi fost medium ti-as fi raspuns,dar eu nu pot.Un biet lup nu poate face mai multe decat sa priveasca si daca e nevoie sa lupte sau sa fuga.

    -O vrajitoare ce poate face?

    -Multe,mult mai multe decat un medium sau un varcolac.De obicei mediumurile sunt cele care se ocupa de suflet,de sentimentele unui om.Un medium isi da seama cum te simti chiar daca esti cel mai bun actor din lume,isi poate da seama uneori chiar ce ai de gand sa faci.

    -Iar o vrajitoare cu ce se ocupa?

    -De obicei cu mintea,cu gandirea si nu in ultimul rand cu puterea.Sti,in trecut vrajitorii erau omorati,sau cel putin asa se credea, deoarece oamenilor le erau frica de ei,cu toate ca nu patisera niciodata nimic.Totul a pornit de la o cearta intre doi oameni normali.Despre unul dintre ei se zicea ca era vrajitor,un zvon si un adevarat fals.Nu era altceva decat un om las si fricos.Unul dintre ei a murit,nu se stie cum,iar vina a cazut asupra celui care se credea vrajitor.De atunci oamenii au fost ucisi la cea mai mica banuiala,dar nici unul dintre ei nu era vrajitor cu adevarat.Adevaratii vrajitori erau chiar cei care dadeau vina pe oameni pentru a se ascunde,adica:seful politiei,seful primariei,etc.

    -Vrei sa spui ca vrajitorii au fost acuzati pe nedrept,dar in acelasi timp au trimis atatia oameni la moarte?

    -Da,dar nu toti.Au fost cateva mii de vrajitori care s-au opus,dar nu au rezolvat nimic,pur si simplu au murit ucisi de cei mai mari.Vezi tu: vrajitorii,vampirii,varcolacii si mediumurile sunt la fel ca oamenii,sunt diferiti.Unii sunt rai,ati buni.Totul tine de educatie si de ceea ce vor sa faca.Dar eu zic ceva,mai bine am intra in casa,chiar daca nu sunt medium vad ca incepe sa ninga.

      Am ridicat privirea,iar un fluturas de zapada a poposit pe fruntea mea.Din cer aterizau milioane de fluturasi pe intregul sol si incet, incet se forma un strat alb si pufos.

     

Un comentariu la “Capitolul 21

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s