Capitolul 22

Capitolul 22

 

 

  Stateam in bucatarie alaturi de Amber uitandu-ne pe fereastra.Totul incepea sa fie acoperit cu o plapuma groasa facandu-ma sa ma infior numai cand ma gandesc ca cei doi pot si afara in frig.Acum nu mai ningea incet si frumos,totul se transformase  intr-o furtuna amenintatoare de nea.Nu imi placea felul in care se unduiau copacii, nu imi placeau norii care se miscau in colo si in coace cu priviri fioroase,nu imi placea vremea!

  -Oare de ce au plecat?Oare sunt bine?Unde sunt?

-Amber,calmeaza-te!Ma speri pana si pe mine…

-Dar Candice,oare…Au patit ceva?

-Stiu sa se apere si daca nu apar pana dimineata vom pleca in cautarea lor.Anuntam politia?
-Nu!In nici un caz!

-Dar…

-Noi suntem ceea ce suntem,nu putem!

-De ce?

-Pentru ca cei Mari ne interzic asta!

-SI ce facem?

-Ori asteptam,ori…

-Mergem dupa ei!

-Nu singuri!Ma duc sus sa imi iau mobilul.Ii sunam si pe ceilalti  doi.

-De ce?!

-Pentru ca nu putem singuri!am auzit-o strigand de pe coridor.

  Ma uitam in gol.Gregor si Emma…Nu!Nu se poate asa ceva…Mai intai femeia acum ei…De ce sa vina?De ce sa ma tortureze asa?De ce!?

  Am vazut-o pe  Amber venind in bucatarie si privindu-ma ingrijorata.Pe fata ei se citeau atatea lucruri incat mi-am intors privirea.

-Ce s-a…

-Zapada afurisita!Emma e blocata in casa,iar Gregor la fel.

-Dar sunt…

-Da,dar Gregor are o slabiciune fata de apa!spuse aceasta exasperata.

-Ma duc sa aduc niste geci,o sa avem nevoie pana la ei acasa,am zis parasind bucataria si ducandu-ma spre etaj.

  Nu stiu ce era in mintea mea,dar nu fac asta decat pentru a-mi salva prietenii!Atat!Nu imi vine sac red ca ma duc acolo…

  In timp ce cotrobaiam printer hainele de iarna imaginile imi veneau treptat in minte.

,,-Tati!Tati!Ninge!

  O fetita mica,imbracata intr-o salopeta de blugi statea uitandu-se pe fereastra la fulgisorii de nea care acopereau gradina.

-Tati!Tati,unde esti?Mami?

-Domnisoara,v-am spus ca parinti dumneavoastra au plecat la Paris pentru o importanta comferinta de presa,spuse o menajera aparand in cadrul usii din lemn.

-Dar eu vreau sa ies afara cu mami si cu tati!

-Draga mea,imi pare rau…

-Mereu va pare rau!Mereu spuneti asa,dar niciodata nu ma lasa-ti sa ma joc cu ei!

-Of!Nu suntem noi de vina,nu…

-Daca nu erai tu,mami nu avea cu cine sa ma lase,am doar 7 ani nu?!Deci ramanea acasa!Cu mine si cu tati!”

   M-am trezit uitandu-ma pe pereti cu lacrimi in ochi.Vechea Candice pierise de mult…Vechea Candice se tranformase intr-o fata de cea mai joasa speta!Nu mai eram fetita care suferea din cauza parintilor ei atat de putin…Abia acum imi dadeam seama cat de mult se puteau schimba lucrurile numai dintr-o prostie!Numai dintr-un lesin!

*

  Am iesit in curte imbracate cat mai gros posibil,dar si flexibil.Vantul aspru ne ingreuna mersul facandu-l aproape imposibil,iar fulgii de zapada erau hotarati sa ne puna lacate la ochi.Tremuram din toate incheieturile si totusi inaintam in zapada mare de o jumatate de metru.Crestea vazand cu ochi,in curand avea sa ne acopere de vi.Dar nu la asta trebuia se ne gandim noi!Noi trebuia sa ne gandim la cum am ajunge mai usor la Gregor.

-Hai sa o luam pe drumul principal.

-Sunt de accord!

  Si uite asa inaintam usor prin oceanul imaculat de zapada.Incercam sa nu ma uit inapoi pentru a ma descuraja sa continui.Nu inaintasem decat cativa metri…Si plus de asta amintirile de cand eram mica imi dadeau tarcoale la fiecare pas.Ma tineau sub observatie atent,avand grija sa nu ma pierd in present.

Un comentariu la “Capitolul 22

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s