Capitolul 23

Capitolul 23

Am privit spre cer,incercand sa vad macar o stea care sa imi dea speranta sa merg inainte,dar am simtit un gol in stomac.Nici o luminita nu infrumuseta perdeaua de satin,neagra asemenea abanosului.Nu i-am aratat lui Amber,deoarece as fi descurajat-o si pe ea,iar eu nu doream asta.Daca nu am fi fost nici una dintre noi cu capul pe umeri,fara a ne lasa cuprinse de spaima,am putea ajunge manechine de gheata.Iar asta era ultimul lucru pe care mi-l doream.

-Uite!

Mi-am ridicat privirea pentru a vedea casa lui Gregor,dar si acolo era intuneric.Era ciudat,dar o voce in capul meu imi spunea sa ma opresc,imi spunea sa nu continui,sa ma opresc inainte sa ma intalnesc cu ea…dar cine e ea?!Pentru numele lui Dumnezeu,inebuneam!In jur,nici o casa nu avea lumina aprinsa,dar daca ma gandeam mai bine probabil era doua dimineata.Doamne,te rog!Spune-mi ca nu inebunesc,ca nu vom pati nimic,ca Simon si Cora doar au…plecat.

-Intram?am auzit glasul cristalin a lui Amber.

M-am uitat in fata,pentru a vedea o bucata mare de lemn.Ma aflam in fata usii.O voce continua sa imi vorbeasca in cap,sa imi spuna sa fug departe,sa plec pentru a nu…a nu muri…

-Intram!

Nu am de gand sa imi parasesc prietenii,nu!Eu nu sunt o tradatoare.Cu toate ca ar merita sa fiu!Eu nu ii pot parasi la fel cum au incercat ei,nu ii pot lasa intr-o prapastie fara iesire asa cum ei m-au lasat pe mine. Am deschis usa,pentru a-mi da seama de o alta minciuna.Gregor mintise…Nu au incercat sa iasa,usa nu e blocata!Au inscenat totul…

-Candice…

-Da?

-Usa trebuia sa fie…

-Blocata!am soptit eu apasat.

-Crezi ca au patit ce…

M-am uitat speriata unde privea Amber deoarece ramasese tintuita locului,dar am simtit cum inghet.O lumina alba,urmata de una rosie se vedea dinspre geamul de la etaj.Nu m-am mai gandit si am sarit inauntru,pentru a gasi ceva ce nu ma asteptam.Cora zacea pe jos plina de sange…Mi-am pus mana la gura pentru a nu tipa si m-am dat doi pasi inapoi.

-Orice ai face nu tipa,am auzit-o pe Amber in spatele meu.

Amber,cu toate ca parea sensibila avea o expresie de deplina intelepciune.Se uita rapid prin camera intunecoasa,cu o vointa si un character de fier,analizand fiecare colt in parte,iar apoi ma privi.Isi drese glasul si spuse:

-Unu!Ori iti activezi puterile si vi inautru cu mine,ori ,doi,pleci cat mai repde posibil si uiti de noi!spuse aceasta facandu-ma constienta de pericol.Inauntru sunt vanatori,care se pare ca nu au incetat sa ne atace,sunt acele finite care ne fura puterile cu fiecare miscare facuta.Stiu ca te intrebi ,,Dar daca vin,cum le tin piept?”,dar au o slabiciune,nu pot face fata unui club asa cum suntem noi.

-Adica-ca…Sunt mai multi…

-Da!Vi sau pleci?

-Daca plec…

-Daca pleci,vom incerca sa iesim si sa fugim,nu avem cum sa le tinem piep,sunt mult prea puternici.

-Atunci vin,nu va pot lasa singuri cu ei…

-Inca un lucru,ferestete de o femeie cu parul negru,ochii albastri si privirea de inger!Nu te lasa pacalita de ea,oricate ar spune.Toate cele zise de ea sunt minciuni.

-Am inteles…

Frica ma cuprinsese,simteam cum ma scufund intr-un ocean al nestiintei.Ma duceam la fund usor,usor,lasand in urma nsite adolescenti nevinovati…Capul parca imi exploda,atat de multe voci imi rasunau spunandu-mi sa ma opresc,incat aveam sa sar in spate si sa o iau la goana in secunda urmatoare.Si totusi incercam sa raman pe loc,sa nu fug asemenea unui las.Inima imi batea nebuneste in piep,parca si ea incercand sa evadeze din locul in care aveau sa se intample viitoarele nenorociri.

Apoi ceva m-a adus la realitate,dar intr-un mod in care nu m-as fi asteptat.M-am trezit uitandu-ma in jur dintr-o gramada mare de zapada.Stateam intinsa pe spate la patru metri departare de usa…Atentia imi fusese captata de o femeie…O femeie a carui rochie se contopea cu intunericul,o femeie ai caror ochi m-au facut sa inghet.Am simtit nevoia sa ii sar in brate sis a o sarut pe obraz,sa nu ii maid au drumul niciodata.M-am trezint in picioare,fugind catre ea cand un lup masiv mi-a taiat calea maraind la mine.

-Candice!Stai!

-Ne cunoastem in sfarsit,Candice,spuse femeia cu vocea sa cristalina.Fiica mea,vad ca ai crescut de cand te-am lasat pe pragul nemuritorilor mei slujitori,Morgestern…

Un comentariu la “Capitolul 23

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s