Capitolul 24

 

Capitolul 24

 

 

  Ramasesem pironita,uitandu-ma cand la fata schimonosita de ura a lui Amber cand la fata atat de opusa ca si expresie a femeii.Se pare ca zambea,era un zambet viclean,care ar si spus daca ar fi putut mai multe decat ar fi vrut sa arate.Dar oare zambetul asta ce arata?Si de ce i se adresase asa…Fiica mea…

-Nu intelegi?Oh!Familia Morgestern nu e decat o familie de sclavi,pe care eu i-am pus sa te creasca,nimic altceva.Cu toate ca sunt o familie de sange cat se poate de regal,dar sti atunci cand nu ai minte nu este important cat sange albastru ai in tine,zise aceasta cu o aura filozofica.

-Tu cine esti?

  Nu am vrut sa spun asta,dar gura mi sa deschis inainte sa ma gandesc.Nu intelegeam nimic,si aveam de gand sa nu cred nici o iota din tot ce spunea,Amber mi-a povestit despre ea si mi-a zis cine este.Nu o sa ma las purtata de cuvintele ei murdare de minciuna!

-Cum cine sunt?Nu ti-a povestit nimeni despre mine,dar ai timp si o sa iti spun eu,chiar acum…spuse aceasta ganditoare.

-De unde sti ca am timp?Ha!Auzi la tine!Eu sa am timp sa ascult minciunile gogonate ale unei femei scapate de la spitalul 9?

  Am privit-o pe Amber cu coada ochiului,si am vazut-o stand intr-o parte si intrebandu-ma din priviri daca vreau sa plec.I-am facut semn ca nu si m-am apropiat de femeia lunatica pe care o aveam in fata,de care insa nu puteam spune ca este urata,deoarece avea o frumusete deosibita si un chip de inger!

-Candice,chiar nu vrei sa afli cine este mama ta adevarata?

-Doar nu te pomenesti ca esti tu!

-Nu,nu,nici sa nu iti treaca prin minte,raspunse aceasta suava.Parintii tai sunt undeva departe,si sa sti ca sunt buni prieteni cu mine,atat de buni prieteni incat chiar acum au o temnita calduroasa drept camera,adauga aceasta razand,dar acel ras cresitalin la care se astepta Candice,ci un ras nebunesc,care o facu sa se dea doi pasi inapoi.

  Fata ii era contorsionata si extrem de ciudata,parca acel inger fusese inghitit de insasi diavolul!Dar doar pentru cateva secunde,pentru ca in momentul urmator aceasta ii reveni la normal.Insa Candice nu mai avu curajul sa arunce cu ce vorbe ii veneau pe limba,si se abtinu sa mai spuna ceva care ar fi pus-o in pericol,atat pe ea cat si pe ceilalti.Frigul insa aproape o ardea,isi simtea picioarele inghetate,iar mainile abia si le misca.Ar fi vrut sa intre in zapada pana la gat pentru a nu mai simti vantul biciuindu-i fata si mainile neacoperite!Dar vai!Asa ceva nu era posibil,chiar daca zapada avea inaltimea de un metru.Se lupta cu ea sa nu inceapa sa planga,deoarece niciodata in viata ei nu statuse atat de mult in zapada atat de mare!Ii era frica de ce avea sa li se intample,de ce avea sa pateasca prietenii ei impreuna cu ea!Dar un sigur lucru o consola,faptul ca avea sa sfarseasca langa cineva care o iubea!Langa prietenii ei…

  Nu ii mai era teama de moarte!Moartea nu era importanta,nu semnifica nimic!Era pur si simplu,NIMIC…

-Ce vrei de la noi?

-Oh!Draga mea,multe.Foarte multe!Ei bine de la mine nu ai sa primesti nimic!Mai bine moarta decat sa iti fiu sclava!am spus eu scotand la iveala micul pumnal.

-Lasa-l jos!

  M-am intors pentru a o vedea pe Emma in pragul usi cu Gregor in spatele ei si cu Simon care abia daca se mai putea tine pe picioare.Femeia era la fel de surprinsa ca si mine si se uita la ei ca si cum nu ar fi fost nimic real.

-Voi!

-Nu ai reusit sa ne opresti!Si nici nu o sa reusesti,suntem un grup acum!

-Va inselati,ea nu si-a acceptat puterile…tuna aceasta devenind din ce in ce mai furioasa,dar inainte de a putea termina de vorbit se trezi aruncata intru-un perete al casei.

-Daca nu mi-as fi putut folosi puterile,de ce te afli zacand pe jos?am spus eu facand un pas in fata.

-Tu!O sa mori odata cu parintii tai!Odata cu ei,netrebnica ce esti!

-Ma indoiesc!spuse Emma venind in fata mea si aruncand toata zapada pe acea femeie.

-Ce s-a intamplat cu Cora?am intrebat incet privind-o piezis.

-Acum o trage Simon afara din casa,daca nu vezi,sopti aceasta la randul sau.

-E…?

-Vie!spuse Amber venind langa noi sub forma de lup.

  Acum ii puteam observa mai bine trasaturile.Cred ca avea in jur de doi metri inaltime,si unul latime,iar parul ii stralucea in bataia lunii.Ochii erau galbeni si sticlosi,iar canini ii ieseau cu mult in afara.Dar nu era singurul lup din peisaj,Simon statea langa ea,dar era mult mai mic de inaltime,iar parul era mai des si mai catifelat.Purta pe spate corpul nemiscat al Corei,din care inca picura sange.

-Haideti!Inainte sa se trezeasca!spuse Gregor precaut.

-Emma hai sus!zise Amber facandu-i semn sa se urce pe ea.

-Dar eu?

-Te iau eu,adauga Gregor luandu-ma in brate.Sa te ti bine!

-Bi-bine…

3 comentarii la “Capitolul 24

  1. Iiip! Abia astept next-ul, sunt foarte curioasa! Ma bucur ca si-a acceptat puterile…sau poate le-a folosit doar ca sa isi ajute prietenii 😕

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s