Capitolul 4

                                            Capitolul 4

Cand m-am uitat mai bine in jur am vazut-o pe mama vorbind cu doctorul.Imi doream sa ma externeze,sa ma lase sa plec din spital.Nu imi placusera nicioadata spitalele.Cu toate ca aici m-am nascut si probabil aici se va si termina drumul meu…

Am vazut-o pe mama ca ma priveste asa ca am inchis ochii ca sa nu isi de-a seama ca sunt treaza.A functionat.Am incercat sa aud mai bine discutia dintre mama si doctor,dar tot ce am auzit a fost:

-…este diferita.

Cum adica sunt diferita?In ce sens?Am sangele de culoare albastra?Sunt mai diferita ca personalitate,ca organism,ca…Cum sunt diferita?Ce inseamna a fi diferit? Nu am mai intrezarit decat putin din expresia fetei mamei,dar nu mi-a placut.Avea ochii mari de uimire,dar nu erau fericiti,era dezamagiti…Nu intelegeam.Dar apoi am vazut-o apropiinduse de patul meu,asa ca m-am “trezit”

-Buna dimineata mami!

-Oh!Buna draga!Ai…Ai dormit bine?

-Da!Tati unde e ?Nu l-am mai vazut de mult timp.

-A plecat in Atlanta.

-Cand?

-Acum cateva ore.

-Mami esti bine?

-Da draga nu iti face griji, ma duc sa beau un pahar cu apa.Revin imediat.

M-am asezat confortabil si am asteptat.Nu avea sa dureze mult.Am asteptat cateva minute,dar tot nu venea.Cred ca dupa aproximativ o ora m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre usa.Am iesit pe hol si m-am uitat in jur.Nici urma de mami…M-am dus la parter,poate nu avusese apa aici.Dar nici acolo nu era…Am umblat in tot spitalul dar nu am gasit-o.Oare era la baie?Sau poate la doctor in cabinet?Incercam sa ma mint ca nu ma parasise.Ca nu plecase de langa mine.Ca nu ma lasase singura pe lume.Am intrat in cabinetul doctorului care ma consultase si m-am uitat in jur.Nu era decat domnul doctor care analiza cateva analize.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata domnisoara!Te pot ajuta cu ceva?

-Sigur.Stiti cumva unde este femeia cu care tocmai a-ti vorbit?Doamna Morgestern?

-A plecat spre aeroport acum o ora.

Am ramas uitandu-am lung la domnul doctor cred ca vreo doua minute.Sigur o chemase la munca,sau poate Angelina o chemase,sau…Sau ma minteam singura!

-A spus ceva despre mine?

-Mi-a cerut sa va semnsez externarea si sa va spun ca hainele dumneavoastra sunt in geamantanul de langa pat.

-Multumesc…

Deci m-a abandonat?M-a parasit?De ce?!Ce i-am facut?!Ce?!M-am indreptat spre salonul meu.M-am aproapiat de pat si am vazut geamantanul negru si o scrisoare pe el.Am luat scrisoarea si m-am asezat in genuchi.

,,Draga Candice,

    Probabil te intrebi de ce am plecat.Sper sa ne ierti.Ma simt oribil pentru ceea ce am facut,dar nu am avut de ales.Esti diferitaCandice,diferita!Probabil ca sti,dar ti-a fost greu sa imi spui,sau poate…Poate nu sti.Imi cer inca o data scuze.Stiu ca scuzele nu valoreaza nimic…Nu stiu daca am acest drept,dar vreau ma asculti.Vreau sa te rog sa nu ne cauti.Sa uiti ca existam.Ti-am lasat o casa in orasul meu natal,ai cheile si instructiunile pentru locatie in geamantan.Ti-am lasat un BMV in fata spitalului.O viata buna Candice!Te rog nu ne cauta.Asta e ultima oara cand vei auzi de noi,iti promit. 

P.S: Nu ne cauta!Uita de noi!Imi pare rau…

                                                                             Cu dragoste, 

                                                                                                     Mami. 

Ma parasit…M-a trimis intr-un oras strain mie,cu o masina straina,intr-o casa straina…Singura si straina…Sunt singura pe lume.Sunt diferita.Sunt o proasta!Cum de nu mi-am dat seama ca sunt diferita?!Orice ar insemna sa fiu diferita , nu imi place!Nu vreau!Nu!

Am iesit din spital imbracata in haine sport.Cu parul prins intr-un coc aproape destramat, mult prea ciufulit pentru a arata bine.Aveam cheile de la masina in mana,le tineam strans ca si cum asta m-ar fi opit din plans.Aveam obraji palizi,patati de rimel si de lacrimi.Patati de suferinta… M-am uitat in jur.Am vazut un BMV alb langa colt,m-am indreptat spre el si am deschis usa.M-am trantit inautru.Toate imaginile de acum cateva zile mi-au aparut in fata ochilor.S-au derulat rapid aratandu-mi toate greselile si erorile.Facandu-ma sa ma simt cel mai groaznic om de pe pamant.Dar stai!Eu nu sunt om!Am inceput sa rad isteric.Oamenii care treceau pe langa masina se holbau la mine.Probabil ma credeau o nebuna.De abia atunci mi-am dat seama ca defapt aveam tot corpul amortit.Ma dureau mainile,picioarele,capul…Totul.

Anunțuri

3 comentarii la “Capitolul 4

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s