Capitolul 6

Capitolul 6

 

 

  M-am ridicat din pat si mi-am aruncat privirea pe fereastra.Soarele abia rasarise.Mi-am frecat ochii cu mainile si m-am ridicat lenes din pat.Am atins un covor persan,foarte moale.Mi-am luat papuceii de casa de culoare mov si m-am dus la baie.Inca aveam cearcane sub ochi.Mi-am dat cu fond de ten,pana cand fata mea ajunsese o masca.Nu vroiam sa isi dea nimeni seama ca eu nu am dormit sau ca nu am putut sa inchid ochii deoarece toate visele si amintirile ma bantuiau.

  Am intrat in bucatarie, purtand o rochie neagra, pana la genuchi si niste pantofi fara toc, albastri. M-am uitat prin jur.Toate vasele erau asezate frumos in dulap, plita electrica era langa geam, iar frigiderul se afla langa usa care dadea spre coridor.

  Am cautat ceva in frigider, dar era gol.Nici macar nu se sinchisisera sa imi pregateasca ceva de mancare.Oare unde gaseam un magazin?

  Paraseam casa pentru a explora orasul pustiu care imi satea pur si simplu la picioare.Am pornit lenes pe trotuar si am admirat imprejurimile.Casele nu erau prea frumoase,gradinile erau pline cu plante ciudate,iar magazinele nici nu se zareau.Am mai mers cred ca treizeci de minute pana cand am dat de un magazin.M-am uitat in jur, si am observat alte cateva magazine.Nu erau la fel de multe ca in New York dar era destul de bine.Parea a fi centrul orasului.Oamenii erau linistiti si isi vedeau de treburile lor.Pareau primitori.

  Am intrat intr-un magazin.Era micut,rafturile pline cu alimente purtau mirosul imbietor al fructelor in tot magazinul,iar pe tejgheaua curata erau asezate cateva pungi de hartie ale unei fete.Dupa ce aceasta a plecat,observand ca nu mai este nimeni la rand am inaintat.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata, domnisoara!        

  Din spatele tejghelei se ivi un barbat, cu parul incaruntit,cu barba alba si cu o privire plina de bunatate.Ochii ii erau de un albastru senin.Nu imi puteam lua ochii de la ei.Erau atat de frumosi si blanzi.Iar zambetului lui era atat de plin de fericire.Aproape ca m-a uimit buna starea de spirit a acestuia.

  Dupa ce i-am spus ce doresc,a iesit din vizorul meu.Am inceput sa ma uit mai cu atentie prin magazin.Podeaua era din lemn vechi,iar unele rafturi chiar erau antice.Insa erau curate,nu aveam ce comenta.Oricum acest batranel chiar era de treaba.Oare cati ani avea?Parea destul de batranel pentru a intretine singur un magazin…

  A aparut insa la tejghea cu doua pungi de hartie in maini, nelasandu-ma sa visez in continuare.

-Gata, domnisoara.Va costa 20 de dolari.

  Am scos banii din geanta si i i-am inmanat.

-Va multumesc!Sa mai veniti, va asigur ca va vor incanta produsele pe care le am.Ah!Sa nu uit v-am pus intr-o plasuta cateva mirodeni,cadou pentru ca sunteti noua in oras.Sunt foarte bune pentru ceai .

-Multumesc!De unde stiti ca sunt noua in oras?

-Cunosc toti oamenii din acest oras,si crede-ma nu te-am mai vazut pana acum.Cum te numesti?

-Candice.Candice Morgestern.

  Aproape ca ii venea sa tipe cand mi-a auzit numele. Fata I s-a intunecat,iar ochii i-au devenit cenusii.M-am dat cativa pasi inapoi ca nu cumva sa arunce cu ceva in mine.Vazand ca mi-e frica, chipul i s-a imblanzit.Mi-a adresat un zambet timid si apoi a tras aer in piept.

-Cadice Morgestern spui…Cumva fica domnisoarei Cristina Morgestern?

-Da.O cunoasteti?

-Sigur ca da! O cunosc de cand era mica. Ea unde este?

-In New York sau Atlanta, sau poate California.

-Sa inteleg ca nu mai tineti legatura?

-Dar ce va intereseaza pe dumneavoastra daca mai tin sau nu legatura cu ea?!

  Am iesit trantind usa in urma mea,lasandu-l pe acel domn sa se uite uimit la mine.Aproape ca am rupt pungile,dar am avut grija sa nu se piarda alimentele.Oamenii se uitau ciudat la mine, ca si cum as fi facut cel mai mare pacat din lume.M-am enervat si mai tare si am plecat cu pasi apasati din fata magazinului.Cand ma indepartam l-am auzit pe acel barbat strigandu-ma.Nu mi-am intors privirea,eram mult prea suparata pentru a mai putea adresa un cuvant cuiva.Tot ceea ce vroiam era sa ma inched in camera si sa plang.Sa ma afund in oceanul de amintiri si sa parasesc realitatea.

  Mergeam spre casa,dar simteam ca drumul nu se mai termina.Oamenii se uitau ciudat la mine.Era ca si cum oamenii aceia draguti si primitori fusesera inlocuiti de niste oameni fara suflet care se iau de mine!Un sentiment de teama mi-a strabatut corpul.Dar nu avea de ce sa imi fie frica.Doar nu o sa ma omoare.

  In sfarsit am zarit casa mea.Am alergat pana la usa,dar cand am vrut sa deschid usa am simtit ceva rece pe mana.M-am uitat pe furis si am vazut ca cineva ma tinea strans de mana.M-am intors incet.Mi-am ridicat privirea in sus pentru a-i observa fata.Era un baiat,avea ochii verzi,parul castaniu.Trasaturile erau bine definite.Cand a vazut ca m-am intors spre el mi-a aruncat un zambet stralucitor.

-Ma scuzi!

  Si-a luat mana de pe bratul meu si a zambit din nou .

-Ai uitat asta la magazin, a spus intinzand mana.

  Imi adusese pachetelul cu mirodeni de la acel barbat. Probabil imi cazusera din punga de cumparaturi.

-Multumesc! M-ai urmarit pana aici?

-Defapt, Miguel mi-a dat asta.A spus ca ai scapat-o atunci cand ai plecat.Si vezi tu, eu locuiesc acolo.

  Mi-a aratat casa de langa locuinta mea.Deci eram vecina cu un baiat foarte dragut si pe deasupra si frumos.

-Daca ai nevoie de ceva nu ezita sa imi spui,a spus facandu-mi cu ochiul.

Anunțuri

2 comentarii la “Capitolul 6

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s