Capitolul 7

Capitolul 7

Am inchis usa dupa mine si am aprins lumina. Jos pe podea zacea o scrisoare in plic alb.Am luat-o si m-am indreptat spre bucatarie.M-am asezat pe un scaun si am deschis-o.Era de la directorul liceului din New Jersey.Imi spunea ca bratele liceului sunt deschise pentru a ma primi si ca va face tot posibilul sa ma simt bine, in ultimul meu an de studiu.Deci Ea vorbise cu cei de la liceu dinainte sa fi ajuns eu. Eram fericita, macar nu mai trebuia sa ma duc eu sa imi fac inscrierea.

 

Prima zi de scoala.Si uite-ma stand in fata liceului.Purtand o uniforma,fusta neagra,camasa alba,un sacou negru si o cravata rosie cu dungi maro.

In sfarsit incepea primul semestru.In sfarsit puteam spune ca o sa am mai mult de lucru.Probabil e ciudat, dar sunt fericita atunci cand lucrez la ceva.Ma face sa nu ma mai gandesc la cele intamplate.Si sa uit de toate relele petrecute.

Am trecut putin timida pragul liceului, dar m-am calmat cand am vazut ca nu intarziasem.Deci incepusem cu dreptul. Scoala nu era chiar atat de urata pe cat m-am asteptat sa fie.Parea a fi un liceu destul de respectabil.Coridoarele erau pline de copii entuziasmati care sareau si tipau, si de profesori care incercau sa ii calmeze.Era imaginea unui coridor plin de viata.

Copii se uitau ciudat la mine.Ca si cum as fi fost o intrusa.Intrasem intr-un loc privat, imi dadeam seama de asta.Dar nu am de gand sa cedez! E mult prea tentant, nu pot sa ma dau pur si simplu la o parte din fata unei lupte.Nu o lupta propriu-zisa, ci o lupta care sa demonstreze ca si eu sunt la fel de buna ca si ei.Si eu pot adresa priviri ucigase, nu numai ei!

Am deschis usa biroului secretarei si am intrat.Era o incapere micuta, cu multe tablouri pe peretii albi, impecabili si documente pe birou.In spatele biroului,pe un scaun din piele, negru , se afla o femeie mica,grasuta cu o privirea cercetatoare.Mi-am reglat vocea putin ragusita.

-Buna dimineata!

-Buna dimineata!Dumneata trebuie sa fi Candice Morgestern.

-Da.Eu sunt.

-Poftim.Acesta este orarul tau. Sper sa te acomodezi repede cu noi.Sunt sigura ca iti va placea aici.Este un liceu foarte bun.Mult success, Candice!Daca ai nevoie de ceva,spune-mi.

-Va mutumesc!

Am luat orarul si m-am indreptat spre dulapiorul meu.Mi-am asezat toate cartile, dar cartea de biologie am avut grija sa o pun undeva la vedere,pentru a o lua repede. Deoarece aveam biologie prima ora.

M-am indreptat vioi spre sala de curs,dar am ezitat cateva secunde in fata usii.In interiorul salii nu era deloc liniste.Am incercat sa ma calmez si am intrat in clasa.Trebuia sa devin fata de altadata.Nu mai puteam continua asa!Toti s-au uitat ciudat la mine de cum am pasit in scoala,dar acum erau mult mai razvratiti.Am inaintat repede printre culuarul de banci si m-am asezat intr-o banca de la langa fereastra.In cateva minute a intrat si domnul profesor.

-Buna dimineata,copii!

-Buna dimineata!

-As vrea sa v-o prezint pe noua voastra colega.Candice te rog vin-o in fata.

M-am ridicat lenes din banca si am mers langa domnul profesor.

-Buna dimineata!Ma numesc Candice Morgestern si vin din New York.Sper sa ne intelegem bine.

In afara de cateva fete,nimeni nu schitara nici un zambet.Era ca si cum as fi venit in fata pentru a declara razboi.Dar daca vroiau razboi,nu trebuiau decat sa spuna.Nu ma-s impotrivi.

-Numele meu este Logan Reid.Voi fi profesorul tau de biologie,dar si dirigintele tau.As vrea sa ma privesti cu ochi buni.Nu imi place sa incep cu stangul o relatie de profesor-elev asa ca as vrea san e spui cateva lucruri despre tine,ce hbby-uri ai de exemplu.

-Ei bine,imi place foarte mult sa inot.As spune ca am acest hobby de cand sunt mica.

-Foarte frumos.

-Ai de gand sa te stabilesti aici?

-Nu stiu,domnule.

-Inteleg.Ne vom intelege bine.Nu-i asa copii?

Dar nimeni nu-i raspunse.Asa ca m-am intors in banca mea.Toti susoteau intre ei.Iar unii se uitau pe furis la mine.Era ca si cum as fi patruns intr-un loc in care nu aveam ce cauta. Dar voi ramane aici cu orice pret! Cand am terminat cursul de biologie m-am indreptat spre laboratorul de chimie.Profesoara era deja inauntru.Copii erau asezati pe echipe.Iar bancile erau toate ocupate,in afara de a doua banca, in care statea vecinul meu!M-am uitat curioasa la doamna profesoara.

-Candice, ia loc acolo, este un loc liber. Si cum nici unul dintre voi nu are partener, de acum in colo ve-ti forma o echipa.

Cand m-am asezat pe scaun ochii de sticla m-au privit cercetator.Mi-am pus mainile pe banca si am asteptat sa ne spuna ce avem de facut.

-Vreau sa imi spuneti daca aceste substante sunt toxice.Puteti face experimente,dar aveti grija.O substanta este cu adevarat toxica si va poate produce iritatii.

Dupa ce doamna profesoara ne-a inmanat fiecarei echipe niste sticlute cu substante, el si-a intins mana si a luat o sticluta cu o substanta mov.A examinat-o cateva minute si apoi mi sa adresat cu un glas rece, pe care nu il stiam.

-Este toxica.

-Stiam asta…

-Bravo.

Nu intelegeam, era o schimbare in caracterul lui, mult prea mare.Era atat de distant si de rece, iar ochii aceia verzi, plini de fericire erau de-a dreptul pusti. Totul a continuat asa.Fara ca vreunul dintre noi sa spuna ceva, in afara de ,,substanta toxica” sau ,,inofensiva”.

Era ciudat sa stau fara sa fac o conversatie, era ciudat sa nu mai fiu aceiasi fata.Oare unde disparuse?Oare de ce in locul ei se afla o fata cuprinsa de tristete?Fata plina de curaj trebuia sa revina.Trebuia sa isi ia locul inapoi!

2 comentarii la “Capitolul 7

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s