Capitolul 7-Capturata

Capitolul 7

Capturata.

Adela mergea de-a lungul carari.Se afla intr-o padure,nu stia exact unde si nici nu vroia.Tot ce dorea era sa dea de Ian.Se afla de doua zile pe urmele lui si inca nu il gasise.Cauta peste tot,in orice tufis,dupa orice copac.Dar orele treceau si tot nu il gasea.Acum ii parea rau ca plecase cu mana aproape goala.Singura arma pe care o avea era un pumnal,pe care nici macar nu prea stia sa il foloseasca.Nu mancase decat niste mure de cand parasise castelul.Nu avea la ea decat hainele de pe ea,care incepusera sa se rupa,insa fusese destul de precauta ca inainte a iasa pe usa sa isi ia pelerina maro pe ea.

Norii acopereau cerul,semn ca incurand avea sa inceapa ploaia.Unde sa se ascunda?Cum?Oare il va zari pe domnul Ian in ciuda ploi care avea sa inceapa?Acestea intrebari i se intrezareau in minte,insa nici un raspuns nu venea in intampinarea lor.

Asa cum se astepta,ploaia incepu.Adela se aseza jos,langa un copac mare si mandru,isi trase gluga pe cap si punandu-si capul pe genuchi adormi.

Se trezi buimaca,inca ploua.Cerul era intunecat,iar stelele ascunse.Nu intelegea de ce sau cine a trezit-o,pana cand un zgomot se auzi in spatele ei.Fata se ridica numai decat,aproape impiedicandu-se si isi scoase pumnalul.Se uita in jurul sau,insa nimi nu parea ne la locul lui.Analiza padurea cat putea cuprinde cu vederea,pana cand dadu de o pereche de ochi intr-un tufis.Se dadu doi pasi inapoi si intreba soptit:

-Ian?D-d-domnule Ian?

Din tufis se ridica un barbat.Nu ii putea vedea fata,dar cand se ridica, Adela inainta fericita.Il gasise!In sfarsit!Alerga spre el si il imbratisa,insa barbatul nu ii raspunse.O lua de maini si o arunca la pamant cu o putere imensa facand-o sa icneasca de durere.

-Domnule Ian de ce va…

Insa nu isi continua propozitia ci ramase uitandu-se vag la barbatul din fata sa.Nu era Ian!Nici macar nu il cunostea!Nu semana deloc cu domnul Ian.Avea parul roscat si valvoi,ochii caprui si amenintatori,iar pe fata lui nu se citea decat rautatea si dispretul fata de fata fragila care se afla in fata sa

. -Sus!Ridica-te!Dupa mine!

Si spunand acesta barbatul pleca prin tufisul din care aparuse. Fata se supuse nestiind ce sa faca.Il urma pana cand ajunsera in fata unei case mari,probabil apartinand unor bogati.Barbatul al carui nume nu il stia si pe care din neatentie il confundase cu bunul domn Ian ii deschise usa.

-Intra!Vocea ii suna dura,impunand respect ceea ce o facu pe Adela sa intre.

Se aflau pe un coridor lung.Barbatul cu parul rosu o lua inainte si ii deschise o usa spre unul din saloanele casei si aratand spre o canapea ii porunci sa stea jos,dupa care se aseza si el pe fotoliul din fata canapelei pe care statea Adela.

-Da-mi cutitul,continua sa ii porunceasca acesta intinzand mana.

-Nu aveti nici un drept asupra mea,domnule.

-Esti in casa mea,unde eu poruncesc.Acum cutitul!

-Este pumnal,continua Adela nevrand sa ramana dezarmata.

-Nu te juca cu mine,fata proasta!tuna acesta ridicandu-se si smulgand pumnalul din mana Adelei.

-Nu sunt proasta,domnule, dar de vreme ce este casa dumneavoastra tot nu vad de ce trebuie sa raman dezarmata.Sau poate va este teama?

-Teama?!adauga acesta cu dispret scuipand.De una ca tine?Esti slaba la fel ca un miel!

-Poate la suprafata asa sunt,insa asta imi impune statutul.

-Cine esti?Cum te cheama?

-Adela York.

-Nu te cunosc.Ce cauti aici?

-Imi cautam prietenul,raspunse fata raspicat.

-Cel cu care m-ai confundat?

-Da.

-De ce?

-Nu va priveste,raspunse Adela rece.

-Ba sa sti ca ma priveste,de vreme ce te afli in casa mea.

-Pai atunci sa iesim afara si sa vorbim,si spunand acestea se ridica si se indrepta spre usa.Insa nu facu doi pasi si simti taisul cutitului pe gatul sau.

-Daca incerci sa iesi iti tai gatul!

-Asta e,raman fara cap,adauga aceasta razand.

-Nu ma joc!rapunse acesta apasand pumnalul pe gantul firav al fetei pana cand o picatura de sange se prelinse pe gatul acesteia.

-Nici eu,rapunse fata rece.

-Nu iti este teama de moarte vad.

-Asa o fi.Insa fiind musafir nu este frumos sa ma tratati cu pumnalul sa stiti.

-Nu esti musafir!Esti prizonier!Insa lua pumnalul de pe gatul Adelei.

-Cu ce drept?

-Esti in padurea mea!Deci esti a mea!

-Ba nu!Eu sunt a lui Dumnezeu,a surorii mele si a camarazilor mei.Acum daca nu te superi as dori sa ma duc sa imi caut camaradul ratacit.

-Nu pleci nicaieri!Vi cu mine maine in piata pentru a te vinde!

-Poftim?!Daca cei de la castelul invecinat afla o sa va omoare!

-Nu vad de ce ar face atat haz,avand in vedere ca dupa cum pari esti doar o slujnica.Nici macar printesa Caroline nu cred ca ti-a dat vreodata binete.

-O cunoasteti?!

-Cum sa nu!

-De unde?

-Nu te intereseaza!

-Ba uite ca ma intereseaza!Doar e sora mea!

-Vezi sa nu!

-Iti arat semnul!

-Nu ma intereseaza nici un semn.Arata-mi magie.

-Eu…Eu…

-Asa cum am zis,esti doar o impostoare!Haide sa iti leg mainile,pornim de acum la drum.Chiar nu stiam ce sa vand,adauga acesta razand.

-Ce esti?!Un monstru?!

-Ma cheama Desiderius.

Fata ingheta.Se dadu doi pasi in spate.Nu mai avea nici o sansa,o stia.Nu atata timp cat el vroia sa o vanda,daca vrea ceva atunci reuseste.Ochii i se inchisera si apoi lesina.

Cand se trezi se afla legata de un cal alb.Erau pe un camp si in fata lor se intindea piata.Adela incerca sa isi rupa curele din piele cu care era legata,dar degeaba.Desiderius era pe un cal negru langa ea si o privea amuzat cum se straduieste saraca fata sa scape.

-Stai linistita,nu vei muri.Poate vei gasi un stapan bun,cine stie poate chiar pe printesa Caroline,si spunand asta rase isteric.

-Caroline este bolnava,nu poate parasi singura patul.Eu si cu Alexander ma ingrijeam de starea ei.

-Ei nu mai spune.

-Puteti crede ce doriti,domnule.

-Imi place cum vorbesti,sa sti ca ai respect si daca ai fi curata probabil ai fi ca o papusa de…

-Daca doreste cineva o papusa sa isi cumpere,eu…

Dar nu continua,pentru ca si ea era de vanzare.Isi pleca capul,o lacrima prelingandu-se pe chip,insa si-o ascunse atat de bine cu parul incat barbatul nu observa,decat atunci cnad incerca sa isi stearga siroiul de lacrimi care nu se mai oprea si care ce sa vezi nu erau transparente ci erau rosi!Plangea cu lacrimi de sange!

-Te-ai ranit?

-Stai linistit asta probabil va creste pretul, nu il va scadea!se rasti aceasta.

-Am ajuns,hai jos.Si spunand acestea o lua in brate,ii desfacu picioarele si o prinse cu un fel de ham.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s