Capitolul 1-Frate sau dusman

Povestea micii vrajitoare Caroline II

Capitolul 1

Frate sau dusman

-Te rog!Te implor!

Adela statea in genuchi suspinand,iar lacrimile ii se prelingeau cu repeziciune pe obrajii palizi.Ochii verzi erau acaparati de suferinta,si se luptau din rasputeri sa priveasca inainte.Glasul sfasiat de durere i se mai auzi odata,o ruga fara speranta…Il prinse pe Michael de roba neagra ca smoala si se uita rugator la el.

-Nu o putem lasa aici,spuse acesta prinzand-o de brat pe Adela si ridicand-o in picioare.

-Nu avem de ales,nu acum!

Alexander statea in picioare alaturi de Michael si se uita la Adela.In ochi i se vedeau farame de suferinta si de dispret, dar incerca sa si le ascunda. Klaus se ridica de pe canapeaua alba din salon si se intoarse cu spatele.Suspina indelung, dupa care arunca o lampa din argint.Adela tresari,iar Alexander se duse spre el insercand sa il linisteasca.Dar cand acesta ii puse mana pe umar,Klaus se indeparta de el.

-Lasa-ma,te rog.

-Trebuie sa fim tari, nu rezolvam nimic daca ne infuriem.

-Si ce vom face?Nu stim nimic!Nimic! o taie acesta sfasiat de durere.

-Vom cerceta,vom culege cunostinte, vom invata,vom face tot, dar tot posibilul sa o readucem pe Caroline la starea la care se afla,adauga Michael indreptanduse spre ei.

-De ce nu il chemam pe Ian?Domnul Ian…

-Domnul Ian este un las!Si sti foarte bine Adela!A fugit cu prima ocazie pe care a avut-o!

-Dar…

-Nu incerca sa il aperi!Sa nu indraznesti!

-Nu vorbi asa cu ea!Nu ti-a facut nimic!spuse Alexander sarind intre el si Adela care acum plangea mai tare ca oricand.

-Imi…Imi cer scuze,Adela,spuse acesta intorcandu-i spatele si parasind camera.

Klaus care era la fel de abatut ca si Adela, incerca atat de mult sa se abtina sa nu urle de durere incat uneori ii mai scapa un strop de furie si neputinta.Avea cearcane sub ochi,iar zambenul nu ii mai brazdase de mult chipul. Starea celor trei se inrautatea vazand cu ochii.Nimeni nu mai era in stare sa rada sau sa zambeasca,toata ziua sateau cufundati in cartile din biblioteca studiind.Incercand sa gaseasca un remediu pentru Caroline. Trecusera doua luni de cand Caroline nu isi mai amintea nimic.Nici macar nu mai stia cine erau cei care o ingrijeau, nu mai stia sa vorbeasca…Tot ceea ce facea era sa se uite absenta in jur,sa manance si sa doarma.Iar uneori avea crize-vroia sa distruga orice sau pe oricine intalnea nepasandu-i de nimic.Cat despre aspectul fizic…Nimic nu putea descrie ochii ei.Era adevarat ca nu mai erau goi,plini de nimic, dar ceea ce se reflecta in ei ii ingrozea pe toti.Ochii albastri-verzui ii devenira rosi,nu mai era nici o nuanta de gri in ei.Era un rosu salbatic,absent dar in acelasi timp salbatic.Aveau o culoare de o intensitate care nu mai fusese intalnita.Tot aspectul ii era schimbat.Purta mereu aceeasi rochie alba,sfasiata si ponosita, care ii atarna asimetric pe langa ea.Parul ii era slinos si rebel.Iar corpul ii era slabit, fiind nevoita sa fie carata dintr-o camera in alta.

-Dar, daca l-am cauta pe domnul Ian?Va aduceti aminte ca a spus mai de mult ca se va intampla asa?Mai tineti minte?

-Adela, nu s-a intamplat chiar asa.Sti foarte bine, ca nu am reusit sa luam toate ingredientele,deci nu am putut folosi vechea vraja.

Adela il privi ganditoare si apoi spuse printre suspine:

-Imi amintesc…perfect acea zi…Este ziua cand…Ian ne-a parasit.

-Da,dar nu asta conteaza.Adevarul este ca nu am folosit vraja,iar ea s-a trezit singura.

-Dar sti ca este imposibil?Adica ,Michael,Adela, nu se putea trezi de la sine!

-Alexander, daca imi amintesc bine a intrat in acea stare fara sa ii faca nimeni nimic.

-Ba nu!Cineva a intrat in castel!Trebuie sa va amintiti!A u-ucis-o pe Alice,iar pe mine m-a aruncat peste balcon.

-Doar nu crezi ca…

-Intrusul a intrat probabil si in camera la Caroline,iar vraja pe care trebuia sa o facem dura cel putin o zi.Asta inseamna ca el putea sa…

-Putea sa o trezeasca!El a facut asta!

Cei trei se intoarsera speriati si il vazu pe Klaus stand in tocul usii si uitanduse la ei.Intra in incapere si se aseza pe canapea.

-Deci daca vraja a fost facuta acum tot ce trebuie sa facem este sa gasim un antidot?spuse Alexander aproape sarind de bucurie.

-Nu este atat de simplu,Alexander, pana acum nu a fost descoperit nici un antidot.

-Dar trebuie sa existe!Orice vraja are si un antidot!Iar el il stie!Intrusul ne poate ajuta!adauga Adela zambind si ea.

-De ce ne-ar ajuta?

-Din acelasi motiv pentru care a facut-o si prima oara,Michael.

-Dar cum dam de el?intrba Adela pierindu-i zambetul de pe fata.

-Adela,ai vazut ceva?I-ai vazut fata?Te rog concentreazate.

-Nu…Ba da, stai!O pereche de ochi verzi,iar parul ii era blond!Stiu asta!Si va jur ca stiu privirea aceea!Ma privea plin de dispret…

-Ochii verzi…Par blond.Bun sa ne amintim toate persoanele care seamana descrierii,adauga Alexander ganditor.

-Nu imi pot da seama…

-Doua persoane seamana cu acesta descriere, Nicholas si William.

-Dar William este mort,deci…

-Nicholas nu ar face asa ceva!spuse,aproape tipand de durere Adela.

-Nu putem fi siguri.Imi pare rau,dar Kaus are dreptate ei doi seamana cu descrierea ta.

-Dar poate nu i-am vazut bine trasaturile,poate ca orbita de durere am fost mult prea oarba pentru a mai observa bine…

-Nu ii gasi scuze!Te rog!Aminteste-ti ce ti-a facut!

-Doar si-a revendicat averea,iar cum eu nu aveam nici un ban nici macar un ban de bronz in afara de cei din seif… -Nu!Stai!Stai!spuse Klaus sarind in picioare de pe fotoliu.

-Ce e Klaus?

-Cum a murit William?

-Pai,de fapt nu stim.Tot ce stim este ca a facut schimb,adica si-a dat ultima suflare pentru a te aduce la viata,spuse Michael uitanduse nedumerit la Klaus.

-Nimeni nu l-a vazut murind!raspunse Alexander uitandu-se uimit prin incapere.

-Doar nu crezi…Nu are cum…

-Ba da,Michael, are.

-William nu ar face asa ceva!Nu se poate!Il cunosc de cand s-a transforma!Chiar eu l-am ajutat sa devina vampirul care devenise,chiar eu l-am invatat cum…

-Cum?!

-Cum sa isi insceneze moartea…spuse acesta uitanduse terfiat la Klaus.

-Poftim?!

-Trebuia!Cand varcolacii ne urmareau asta ne-a salvat viata de nenumarate ori.

-Ca sa te prefaci mort in fata unui varcolac este…Imposibil!

-Aici te inseli.Nimic nu este imposibil.Mie mi-a luat 163 de ani sa invat,iar lui William 200 de ani.

-Atunci poate nu Nicholas este de vina!spuse Adela radiind de mutumire fata de Dumnezeu.

-Roaga-te sa fie el de vina!Daca cumva William traieste si s-a dat de alta baricada va fi ca si cum adevaratul Diavol ar veni pe Pamant!Nu il subestima,este cel mai puternic vampir pe care l-am cunoscut,spune-i Alexander.

-Dar ai spus ca a invatat…

-Da,pentru ca la final era mai bun decat mine de 1000 de ori,a reusit sa isi inceneze moarte in fata unuia Vechi si crede-ma, nimeni nu mai reusise.

-Michael are dreptate,eu si cu el l-am cunoscut cel mai bine, si crede-ma stiu ce ii poate pielea de otel.Niciodata nu l-am putut ajunge din urma…

-Dar eu l-am cunoscut cand am vrut sa o iau pe Caroline de la voi, si nu parea…

-Klaus,nu totul este ceea ce pare.Dar te pot asigura un lucru,William are o datorie foarte mare fata de familia ta, Adela, si daca incearca vreun siretlic poate mai avem vreo sansa, cu toate ca ma tem sa nu si-o fi achitat-o cand a readus-o la viata pe printesa…

-Eu zic sa mergem la Nicholas la castel!Dar sa fim totusi inarmati,fratele meu probabil ca nu va fi de acord asa ca s-ar putea sa avem de lucru cu paznicii.Sunt de acord sa lupt alaturi de voi,prieteni!

-Adela!

-Sunt in stare sa omor pentru draga mea sora!

-Adela,dar tie iti tremura mana numai cand atingi un pumnal,raspunse Alexander chicotind.

-Nu rade de mine, sunt sigura ca pot fi in stare!Nu ma cunosti Alexander Thomas Danielson!

-Hei!De unde imi sti numele comnplet?!Numai mama si tata mi-l stiau!

-Alexander si eu iti stiu numele,spuse Michael zambind usor ca si cum i-ar fi fost teama sa arate un zambet din inima.

-Ha!Nu te cred!

-Am informatiile mele in legatura cu numele tau,prietene,crede-ma,adauga Adela.

-Nu cred ca am de ales…Cu voi doi pe cap…

-Nu crezi ca ar fi bines a cautam niste arme?intreba Adela nerabdatoare.

-Doar nu crezi ca vom pleca maine?

-De ce nu?De abia astept sa aflu ca el a pus la cale totul.

-Adela…Nu fi sigura,mie sincer mi-e teama.

-Ce?!Michael, tu ai inebunit?!Niciodata nu ai spus ca iti este teama de ceva!

-Credeti-ma imi este teama…Sper din tot sufletul pe care probabil nu il am sa nu fie nevoie sa cunoasteti latura cea neagra a lui William.

-Tu nu vorbesti serios!zise Klaus speriat.

-Ba da,ma tem ca da…

-Atunci este o problema,pentru ca daca lui ii este frica atunci…Chiar nu stiu ce se va intampla…raspunse acesta uitandu-se pe pereti.

Anunțuri

Un comentariu la “Capitolul 1-Frate sau dusman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s