Capitolul 5-Rafuiala

                                                      Capitolul 5

Rafuiala

Ian se plimba pe coridorul intunecat,cand observa o raza de lumina jucandu-se in intunericul care poseda intreg holul.Se apropie usor,pentru a-si da seama ca este usa camerei lui Caroline.Privi derutat inautru pentru a o observa pe Adela piptandand parul balai al fetei care statea in mijlocul patului.O privi cateva clipe inmarmurit,da vazand ca nu i se citeste nici o expresie pe fata se gandi sa plece.Se intoarse pe calcaie delicat asemenea unei feline si isi continua drumul prin intuneric,insa nu dura mult linistea.La nici zece pasi facuti spre sensul opus un strigat se auzi din camera pe care tocmai o spionase. In mai putin de doua secunde statea in usa uitandu-se lung la fata care se napustea asupra Adelei.Insa cu un aer rece il vazu pe Michael prizand-o pe Caroline de maini si obligand-o sa se duca inapoi in pat.

Era ciudat…Oare Caroline chiar isi revenea?Sau erau doar cateva crize de moment?Dar inainte de a se mai gandi la ceva Ian isi auzi numele.

-…ai ajutat-o?!Spune!Daca nu veneam la timp,ce faceai?Stateai si te uitai?

-Michael,ai uitat cumva ca Adela este vrajitoare?

-Sau tu nu ti-ai amintit cand ti-am spus ca o vraja veche o impiedica sa arunce cu orice blestem in membri ei de familie?!tuna acesta.

Dar fata lui Ian tot nu se schimba, nu era nici o urma de compasiune in zambetul acela ironic,in zambetul acea pe care niciodata,pana acum, nu il adresase Adelei!

-Oh!Nu stiam ca micuta vrajitoare nu poate face o mica scamatorie,zise acesta incepand sa rada.

-Taci!Sa nu indraznesti sa o insulti!

-Ah!De ce nu mi-am dat eu seama oare…Deci tie chiar iti place de Adela,Michael!adauga acesta cu un zambet viclean pe buze,lasandu-l pe Michael cu ochii larg deschisi.

-De-de…De unde ai scos asta?!

-Mai conteaza?Oricum,vezi ca iubitica ta este ranita,spuse subliniind cuvantul ,,iubitica” si parasind camera.

-Ce s-a intamplat?

Klaus aparuse in usa si se uita dupa Ian care tocmai intra in camera sa.

-El!Caroline tocmai era sa ii faca de petrecanie Adelei,iar el statea si privea!

-Poftim?!

Michael nu mai avu timp sa zica ceva pentru ca amicul sau deja se repezise in camera de vis-a-vis.Auzi insa foarte clar spusele lui Klaus:

-Ian Walter Smith!

-Cred…Cred ca a patit-o.

Adela se ridica de jos si se indrepta spre usa lui Ian,dar fu oprita de un corp inert care cazuse langa ea cauzandu-i un tipat.Insa,cel care ii aruncase acel zambet ironic se ridica in picioare si se napusti catre Klaus cu o salbaticie nemaivazuta.Nu exista nici o confuzie,ei nu erau frati!Nu in suflet!Inca cateva lovituri si amandoi stateau pe jos rasufland cu greutate,insa nici unul nu parea ca va ceda,nu inainte de a-si da ultima suflare!O lupta intre un vrajitor si un vampir-vrajtor,si totusi uite-l pe Klaus in picioare si pe Ian jos.

-Cum ai putut?!Lasule!Nemernicule!Nu ai suflet!Niciodata nu ai avut!tuna Klaus furios din cale afara.

-Nu mai mult ca tine fratioare,nu uita nici vrajitori nu sunt cele mai curate fiinte,raspunse acesta calm facandu-i cu ochiul,insa inainte de a mai putea adauga ceva se trezi tarat spre balconul dinspre est.

-Domnule Klaus!tipa Adela venind dupa ei.

Acest a se uita putin la fata,dar neatentia ii fusese rasplatita,Ian tocmai o lua pe Adela in brate si se apropie de balcon.

-Daca imi faci ceva,jur sa o arunc!

-Sa nu indraznesti!zise aceasta incercand o incantatie,dar Ian ii puse o frunza mare si verde pe fata facand-o sa tipe.

-Daca nu te opresti s-ar putea sa ai fata distrusa,raspunse acesta cu raceala amenintarii ei,luand frunza,dar tinand-o aproape.

-Las-o,acum!Iti ordon!

-Vezi tu fratioare,eu sunt cel care comanda,nu tu.Asa ca te rog,doi pasi in spate,acum!Ah!Sa nu uit,la comanda mea,dreapta!adauga acesta razand.

-Ian,ai venit aici pentru a ca noi sa te iertam,spuse Alexander venind langa Klaus.

-In primul rand,mai in spate!Iar in al doilea,asa este,dar nici unul nu vreti sa ma tratati la adevarata mea valuare!Nici macar nu m-ai lasat sa explic de ce nu am intervenit,nici tu, nici el!spuse aratand cu degetul spre Michael.

-Ce vroiai sa explici,ca…

-Taci cand vorbesc eu!Vreti sa va explic?Meritati?Uite de asta nu am intervenit!Am vazut ceva in ochii lui Caroline,ceva ce daca nu veneati voi putea sa ii influenteze comportamentul in bine!In tot acest timp am studiat despre aceasta boala,si m-am documentat!Daca o lasa-i nu i-ar fi facut nimic Adelei,s-ar fi oprit si probabil chiar si-ar fi revenit!spuse acesta rece si dispretuitor.

Fetele celor care il priveau se schimbara.Adela de care se pare ca Ian uitase se uita plina de respect la el si nu stia daca sa ii sara in brate sau sa il ia la intrebari.Klaus parea confuz si uimit,iar Michael lasa capul in jos spunandu-i:

-Imi cer scuze…

-Si crezi ca scuzele sunt de ajuns?!Crezi ca scuzele o vor aduce pe Caroline la comportamentul sau?!Crezi ca vorbele tale josnice imi vor unge mandria ranita?!Ranita pentru voi!Credeti ca am stat degeaba in tot acest timp?!Crezi,oare tu Michael,ca nu m-a durut inima cand a trebuit sa o las pe Adela acolo in ghearele lui Caroline?!Chiar crezi ca eu nu am suflet?!

-Eu cred ca nu ai…

-Klaus…spuse acesta uitandu-se cu respingere la el.Ai putea macar sa iti ceri scuze ca m-ai lovit nu crezi?Nu m-ai lasat sa spun nimic!Ai venit si mi-ai tras un pumn in nas,pentru ce ma rog?!Pentru ca o data in viata mea vreau sa fac un lucru bun!?E pentru prima oara cand am incercat sa fiu bun,dar uite ca nu se poate!Uitate ca daca vrei sa pleci pentru a aduna cunostinte despre o problma esti tratat ca un las!Si ca daca nu am suportat sa o vad asa pe biata printesa,ci am vrut sa fac ceva folositor si am plecat pentru a reusi sa va ajut ,tot eu sunt de vina!

Privirea lui Ian nu ii mai trada nici un sentiment,era o stana de piatra care tipa,care se abtinea sa isi arate sufletul si care totusi spusese destul.Care aratase ca in potriva a ceea ce e,are suflet!

-Domnule Ian…

-Tu sa taci!Tu!Tu ai fost singura care in viata mea m-a facut sa plang!Tu!tipa aruncand-o in bratele lui Klaus.Nu ti-a pasat cu ce vorbe ai aruncat in mine!Nu ti-a pasat ca si eu am inima si ca am avut un motiv pentru care am plecat!Nu!Tu ai ales sa imi frangi si ultima bucata din inima!Niciunul nu stie cat am suferit!Niciunul!

Anunțuri

Un comentariu la “Capitolul 5-Rafuiala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s