Capitolul 1- Mesajul

 

                               Capitolul 1

                                                     Mesajul

 

Era o seara linistita de vara.Razele lunii dadeau pamantului lumina frumoasa argintie,iar linistea noptii acoperea vazduhul.O fata de 17 ani ,inalta,cu parul blond pe nume Caroline statea linistita pe veranda .

Draga Jurnalule

Imi pare rau ,stiu nu ti-am mai povestit de mult ,dar nici nu stiu ce sa iti spun.

Ei bine ,am mers in vizita la mormintele parintilor mei simteam nevoia sa vorbescu cu cineva…le-am povestit ce am facut la scoala,ce am facut acasa,le-am mai povestit despre Emma. Dar de cateva zile ma simt urmarita ,simt cum cineva ma priveste pe ascuns si parca asteapta un prilej sa se apropie si mai mult,ei bine nici nu mai stiu ce sa zic ,dar mi se pare atat de ciu…

Doi ochii stralucitori aparura in intunecata padure de langa casa ,Caroline isi ridica fata din frumosul ei jurnal din piele si privira cum cei doi ochii se apropie din ce in ce mai mult.Corpul se contura,iar ea putea sa isi dea seama ca era defapt Emma sora ei mai mica,in varsta de doar 12 ani…Aceasta se apropie si se uita la sora ei :

-Esti bine? Pari speriata, spuse chicotind ca si cum i-ar face placere .

-Sunt bine nu iti face griji , spuse ridicandu-se de pe scaun si intrand in casa .

Ce se intampla ? Cum putea sa isi imagineze ca cineva o urmarea ? Nu avea nici o logica.Pentru ce ar urmari-o pe ea cineva?Parinti nu avea ca  sa ofere recompense sau ceva de genul,nu avea decat o matusa pe nume Bonnie,care nici macar nu o vizita si o sora caruia nici macar nu ii pasa ce se intampla atata timp cat ea are tot ce isi doreste.Nu trebuia sa mai gandeasca asa ,devenea ciudata…

Intra in dormitor, o camera moderna, cu un desing superb , se intinse pe pat si adormii.

Razele soarelui patrunsera in camera trezind-o pe Caroline . Aceasta se ridica si se duse la oglinda.Ramase blocata in fata oglindei ,cine facuse asa ceva? Privi oglinda inca o data…Observa ruju ei rosu pe jos langa oglinda , probabil cu el scrisese dar cine? Si cine ar scrie“Nimic nu va mai fi la fel “ ?! Emma? Nu Emma nu ar face asa ceva..

-Emma! Vino putin te rog!

-Da !spune

-Ti se pare o gluma ceea ce ai scris pe oglinda?

-Dar nu am scris nimic! spuse Emma uitanduse uimita la sora ei.

-Cum adica nu ai scris nimic ,uita-te !

-Dar nu scrie nimic pe oglinda…Cred ca ai avut un cosmar ,in ultima vreme esti foarte obosita , poate de asta

-Cum adica nu scrie nimic .Uite! …

Dar Emma avea dreptate nu scria nimic…NIMIC!

-Dar cum?! Nu se poate , iti spun am vazut!

-Ti-am zis poate ai avut un cosmar, mai bine te-ai grabi s-ar putea sa intarzii la scoala.

Era adevarat.Poate a avut un cosmar ,dar daca a avut un cosmar cum era in picioare langa oglinda si de ce rujul ei era terminat si zacea pe jos ? Era ciudat . Dar Emma avea dreptate daca va mai sta mult va intarzia la scoala,trebuia sa plece. Se imbraca  repede cu o rochita frumoasa din matase de culuarea turcuazului isi lua geanta de un alb imaculat si pleca grabita ,dar inainte sa iasa peusa ,intreba:

-Emma ,nu vi?

-Nu azi nu am ore , spuse aceasta chicotind

Ajunse in sfarsit la scoala, coridorul era gol,se pare ca orele incepusera . Intra in clasa,prima ora avea istorie ,iar domnul Smith era la tabla si scria titlul lectiei de azi “Florenta-capitala regiunii italiene Toscana”

Caroline deschise usa timid si isi ceru scuze pentru intarziere si se duse in banca ei.Elena, prietena ei pe care o considera o sora statea in dreapta ei ,iar in stanga ei se afla un baiat nou din  cate isi dadea seama pentru ca nu  il mai vazuse in viata ei,era frumos , avea ochii capriu si parul saten,inchis la culoare.Domnul Smith povestea despre frumoasa istorie a Florentei si despre Italia Renascentina, un subiect cam neinteresant gandea Caroline.Baiatul cel nou parea foarte interesant de istoria Italiei , chiar il completa pe domnul Smith spunandui ca cel mai populat oras din Toscana avea defapt 367.569 de locuitori si nu 357.563 cum spunea Smith.

-Cum spuneai ca te cheama?intreba profesorul iritat

– Klaus , domnule! spunse acesta .

-Domnule te rog frumos fa liniste nu te-am intrebat nimic, cat despre numarul de locuitori ei bine ai dreptate,imi cer scuze , nu am fost atent.Poti sta jos acum.Ei bine unde ramasesem? Dupa cum stiti influenta Florentei in domenile artei si culturii era foarte puternica,multi scriitori si poeti din literature italiana s-au legat intr-un fel de Florenta si…

-Domnule? As putea sa va spun ca de fapt scriitori si poetii din literatura italiana  chiar erau legati de Florenta pentru ca acest lucru a dus in cele din urma la adoptarea dialectului florentin  mai presus de toate dialectele locale.

-Domnule ,asta am spus si eu ,te rog frumos, ia loc si stai in liniste! se rasti profesorul si mai iritat decat prima data.

Deci il chema Klaus .

-Domnisoara Caroline puteti fi atenta macar cateva minute ?

Caroline se ridica in picioare rusinata ca fusese prinsa visand.

-Imi puteti spune domnisoara Caroline cati locuitori avea cel mai populat oras din Toscana ?

-Nu…Nu stiu domnule. Imi cer scuze!

-Data viitoare fi atenta te rog domnisoara Caroline. Asa unde ramasesem? Ei bine…

Clopotelul suna .

-Ei bine tema pentru data viitoare este un eseu de 200 de cuvinte despre Italia Renascentina.O zi buna!

Caroline se grabi sa iasa din sala de curs impreuna cu Elena. Cele doua fete intrara in baie.

-Caroline ! Caroline ce e cu tine? De la o vreme esti distanta si fata de mine! Eu cea mai buna prietena a ta !

-Imi pare rau doar ca ma simt ciudat. Promiti ca nu vei rade de mine daca iti voi spune?

-Promit!

-Ei bine de la o vreme ma simt ca si cum as fi urmarita ,iar in dimineata asta am gasit pe oglinda un mesaj ciudat ,iar cand am intrebat-o pe Emma a spus ca ea nu a scris nimic,si cand i-am spus sa se uite nu mai era scris nimic.Crede-ma nu mint! Stiu ca pare ciudat dar chiar am vazut!

-Ce scria ?

-“Nimic nu va mai fi la fel”…Mie frica Elena,chiar mie frica!

-Nu stiu ce sa spun Caroline ,poate ai avut doar un cosmar.

-Nu am avut un cosmar crede-ma!

-Mai bine mergem , tocmai s-a sunat.

Orele trecura repede . Caroline se indrepta spre casa , se insera ,iar vantul parca innebunise.

Caroline intra in casa si se duse in dormitor, se aseza lenes in pat si se uita pe fereastra.Niste ochii stralucitori o priveau.Se uitau atat de atent la ea . Caroline se sterse la ochii si se uita iar .Nu mai era nimeni …

Probabil innebunesc ,ma scol dimineata si vad un mesaj pe oglinda! Exact ca in filmul “Stiu ce ai facut asta vara “.E ridicol, iar acum vad o pereche de ochii stralucitori…Ce se intampla cu mine? Oare innebunesc? Cel mai bine ar fi sa adorm , maine o sa ma gandesc mai bine.

Anunțuri

9 comentarii la “Capitolul 1- Mesajul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s