Capitolul 14-Sfarsitul ei…

                                                                                           Capitolul 14

                                         Sfarsitul ei…

 

 

Totu se intampla atat de rapid…Dar deodata Caroline isi aminti o incantatie.Se uita fix in ochii ei in timp ce o rostea.Incerca din rasputeri sa continue contactul vizual.Dar era atat de rapida in cat nu putea.Pur si simplu era mult prea rapida pentru simturile ei de “om”.Totul se petrecu extrem de rapid, iar inainte sa isi dea seama Caroline statea intinsa pe jos.

-Ai crezut ca ma poti invinge.Ai crezut ca esti destul de puternica,ai crezut mult prea multe despre tine,draga!spuse Dolores pe un ton atat de clar incat in toata camera glasul ei rasuna ca un ecou.

-Lupta inca nu s-a sfarsit, spuse Caroline care acum incerca sa se ridice dar nu putea.Picioarele i se inmuiau ca jeleurile.

-Nu inca nu s-a terminat pentru ca tu inca mai existi,dar multi cunoscuti de ai tai au murit.

-Nu e adevarat nu a murit decat… o persoana!

-Si ce persoana, nu? Klaus… Vrajitorul in varsta de 700 de ani,acum probabil este intr-un cosciug.Sincer nu stiu cum ai putut avea incredere in el,era un vrajitor de cea mai joasa speta,era unul din vrajitorii de jos.Iar el isi merita locul ,stia asta, nici macar nu incerca sa ajunga undeva mai sus.

-Pentru ca se multumea cu ce avea! Putea ajunge sus dar nu a vrut!spuse Caroline dintr-o suflare.

-Eu cred ca de fapt acolo ai fi ajuns si tu,doar ca tu o sa ajungi langa el acum.Abracadabra!

Caroline se prabusi pe marmura rece ca gheata. Nu mai simtea nimic. Zbura printe nori, si se ducea tot mai sus.Avea aripi! Avea aripi de inger! Era sus pe cer, norii erau frumos aliniati in fata ei,iar langa nori statea…statea Klaus!

-Caroline,bine ai venit!

Caroline ii zambi, ii era frica sa il ia in brate ca nu cumva sa fuga iar de ea.

-Unde suntem?

-In mintea ta,Caroline.Imi pare bine ca ti-ai amintit de mine.Imi pare nespus de bine. Pentru ca vroiam sa iti cer scuze pentru toata suferinta cauzata de mine.Dar nu cred ca este timp Caroline,inca nu ai murit, inca poti salva lumea de la o distrugere totala.

-Cum? Te rog ajuta-ma.

-In primul rand,pandantivul de la gatul tau are in el un praf magic,care daca il arunci peste Dolores ii va provoca un lesin. In al doilea rand dupa ce o sa lesine trebuie sa rostesti incantatia de care ti-am spus mai demult de trei ori.Iar in al treilea rand dupa aceea pleaca cat mai repede de langa ea.

-Dar tu?Cum te poti intoarce inapoi?

-Caroline e mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt.

-Nu, eu …!

Dar nu apuca sa termine propozitia ceva o tragea inapoi.Deschise timid ochii si o vazu pe Dolores stand cu spatele la ea concentrata pe Alexander.

Caroline se ridica in picioare, deschise pandantivul si scoase praful magic.Apoi se uita la Dolores.

-Credeai ca ma vei ucide? Te-ai inselat Dolores! spuse Caroline in timp ce arunca praful magic peste ea.

-Exact cum a zis Klaus…Bun, pasul 2.

Caroline rosti incantatia de trei ori, apoi se departa usor inapoi.Cam prea usor deoarece o lumina puternica ii veni drept in fata si o arunca de peretele opus.Tot ce se afla aproape de Dolores era distrus acum.

Caroline se ridica usor in picioare,tremura, si se apropie incet si precauta de ea.Sau mai bine zis din ce ramasese din ea.Pentru ca tot ce era acolo,in mijlocul holului era cenusa.Se uita in jurul ei,Alexander se apropie de ea si ii puse mana pe umar,iar Michael statea uitandu-se la ei.Apoi il observa si pe Thomas zacea pe jos intr-o boltoaca de sange.Oare cum a murit?

-Asta a fost opera mea,de aceea incerca Dolores sa ma omoare cand ai aruncat tu praful magic pe ea, spuse acesta chicotind.

-Dar de ce ne-a tradat?intreba Caroline cu parere de rau.

-Caroline,Thomas era un vampir care nu avea incredere decat in cei care ii dovedeau ceea ce spuneau,iar noi se pare ca nu i-am demonstrat bine.Ei bine si eu am fost de vina,m-am suparat foarte tare cand a vrut sa te omoare asa ca l-am ucis.

Caroline se uita prin camera parca lipsea cinvea,dar cine?Apoi isi aminti,lipsea William!

-Unde este William?

-Imi pare rau Caroline,asta era tot ce spusese.

-Unde…unde este?

-Nu mai este,a…a devenit cenusa odata cu Dolores.

Alexander vazand expresia Carolinei cand il auzi adauga repede :

-Nu a fost vina ta! Nu stiai ca este acolo!Era singura sansa de a o omori,nu ai avut timp sa te uiti dupa el.

Caroline nu mai suporta toata durerea,isi arunca rucsacul din mijlocul camerei langa un perete si iesii afara.Soarele rasarea, trecuse atat de mult timp de cand nu vazuse soarele.Parca trecusera secole de cand nu il mai vazuse.Se bucura atat de mult de caldura oferita de acesta.Dar nu era destul de puternic pentru ai incalzi chipul patat de lacrimi.Vantul batea puternic,iar deodata incepu furtuna.Soarele se ascunse intre nori,iar acum totul era pustiu.

Caroline statea in genuchi si plangea.Cand cineva ii puse mana pe umar.Isi intoarse capul sa vada cine e,dar in loc sa vada pe cineva simti cum primeste o imbratisare.

-Cred ca iti eram dator cu o imbratisare, spuse acesta zambind.

Caroline se uita mai atent,si atunci isi dadu seama ca defapt cel pe care il privea era Klaus. Ramase holbandu-se la el,nu isi lua privirea de la el cateva minute apoi il imbratisa.

6 comentarii la “Capitolul 14-Sfarsitul ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s