Capitolul 2-Ochii

                                                     Capitolul 2

                                                  Ochii

Era dimineata . Razele soarelui patrunsera in camera,iar ceasul desteptator suna incontinu.

Caroline il stinse , se dadu jos din pat si fara sa isi dea seama de ce, arunca o privire spre oglinda, nu era nimic ciudat , spera ca totul sa fi fost in imaginatia ei , poate chiar asa era. Se mai uita o data sa se convinga ca visase dar de aceasta data se uita pe geam unde doi ochii stralucitorii se vedeau din tufisuri, se dadu cativa pasi inapoi ,dar se impiedica . Observa ca se impiedicase de  O PIATRA?? Ce cauta o piatra la mine in camera?

Se imbraca si se hotari sa plece mai devreme la scoala, nu vroia sa fie nimeni cand va ajunge. Vroia sa se duca in biblioteca scolii si sa caute pe acolo lucruri despre eseul de la istorie.

Ok! Am ajuns la scoala,totul ok… este 6:20 ,hm deci am timp sa caut aproximativ 40 de minute .Superb!

Se uita in parcarea scolii nu era decat o masina ,un BMW negru . Oare al cui era? Se intoarse sa se duca in biblioteca si il vazu, il vazu pe Klaus, statea la intrarea scolii parca asteptand pe cineva.

Cand Caroline se apropie acesta se uita la ea cateva minute si apoi o intreba:

-L-ai vazut cumva pe domnul Smith? As vrea sa imi cer scuze pentru purtarea mea de ieri.

-Nu . Acum am ajuns. Imi cer scuze. Eu sunt Caroline, imi pare bine!

-Klaus si mie imi pare bine, spuse acesta zambitor

-Ei bine nu te mai retin, ma voi duce la bibioteca sa caut informatii pentru eseul de la istorie , spuse ea plictisita

-Cauta cartea Istoria Italiei vei gasi acolo multe lucruri despre Italia Renascentina si despre Florenta.

-A… Multumesc !

Intra in biblioteca, totul era linistit, cauta cartea de care ii spuse Klaus , se aseza si incepu sa citeasca, dar ceva o intrerupse , undeva o carte cazu . Dar pana la urma e normal. Doar nu sunt singura in biblioteca asta mare! Nu?!Sau sunt…

Dupa un raft se ivira doi ochii stralucitori, acceasi ochi stralucitori ,gandi Caroline. Dar oare de ce stau si ma uit la ei , off,ei bine acum ori nicioadata. Caroline alerga pana in locul de unde vazusera ochii aceia , dar nu gasii nimic mai cauta si printre alte rafturi , dar nimic.

-Unde esti? Stiu ca esti aici! Arata-te!

Se intoarse dar se intampla ceva neasteptat cazu jos, se pare ca daduse peste cineva. Ce s-a intamplat? Peste cine am mai dat acum? Se uita in sus si il vazu pe … Klaus?

-Imi cer scuze.spuse Caroline

-Nu e nimic, eu ar trebui sa imi cer scuze tocmai ti-am patat rochia.

Poftim? Cum adica mi-a patat rochia?

Ei bine asa era, rochia ei era plina de cafea.

-Ah! … Nu-i nimic! spuse Caroline furioasa

-Te pot ajuta cu ceva?

-Nu!

Trebuie sa ajung acasa sa imi schimb rochia .Dar ce sa ii spun domnului profesor de stiinte Arthur? Ca am dat peste cineva si mi-am patat rochia ?Oare o sa ma lase sa ma duc sa ma schimb ?ok! Acum am ajuns la cancelarie tot ce trebuie sa fac e sa bat la usa si sa intru.

Caroline batu la usa si intra.

-Da Caroline , raspunse domnul Smith

-Il puteti chema, va rog pe domnul professor Arthur?

-Sigur domnisoara Caroline, asteapta putin

Arthur veni si o intampina pe Caroline

-Buna ziua!

-Buna ziua si tie domnisoara!

-Domnule profesor ,stiti?Ati putea sa ma lasa-ti sa ma duc sa imi schimb rochia va rog? Am dat peste un coleg si m-am cam murdarit.

Arthur se uita la rochia patata a fetei si spuse:

-Caroline iti dau voie dar vreau sa vii inapoi pentru ora cealalta ,acum la stiinte nu o sa iti pun absenta .

-Multumesc ! spuse Caroline fericita

Ce bun e domnul professor Arthur! Dar normal ca e bun! Ca si el cand si-a murdarit frumoasa camasa de culoarea abanosului s-a dus sa se schimbe.Cred ca e singurul profesor care ne intelege cu adevarat.

Dupa cateva ore, clopotelul anunta terminarea orelor. Caroline iesi din scoala cu  noua ei tinuta , un tricoul galben sralucitor si o fusta neagra frumoasa.

Cred ca cel mai bine ar fi sa ma duc undeva unde sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat… sa imi dau seama daca ceea ce vad este adevarat sau nu, sa ma conving ca nu innebunesc!

-Caroline!

-Da Elena.

-Ai vrea in seara asta sa vi pe la mine sa facem eseul la istorie?

-A…Da , sigur!

-Bine , atunci la 5:00 p.m esti la mine.

Caroline merse la cimitir,se aseza langa mormintele parintilor sai ,deschise jurnalul si incepu sa scrie:

Draga jurnalule

  Ei bine s-au intamplat multe lucruri,mai intai un mesaj pe oglinda care spune “nimic nu va mai fi la fel”,apoi niste ochii care ma urmaresc zi si noapte,oare incep sa  innebunesc? Ce se intampla cu mine? Si de ce mi se intampla mie? Sincer a inceput sa imi fie frica. Mie frica !Mie ,Caroline mie frica! Oare unde e fata care acum cateva saptamani nu ii era frica de nimeni si de nimic? Unde e? oare ce s-a intamplat cu ea?Cum am ajuns asa?!

  Crede-ma nu stiu ce sa fac ! Sa stau inchisa in camera? Sa nu mai merg la scoala? Pana si azi i-am vazut , acei ochii de un galben stralucitor, ma priveau … si ce era sa fac . Am fugit dupa ei! Da am fugit dupa ei ! Dar nu i-am gasit ,tot ce am gasit a fost Klaus care mi-a patat rochia cu cafea! offf, rochia mea cea noua

-Fugi de aici,cioara!

O cioara neagra ca abanosul ii analiza fiecare miscare.

-Fugi de aici!Of doamne,urasc cioarile!

Dar cioara nu se misca,nici macar nu se sperie cand Caroline se ridica sa o goneasca.

-Aha , deci nu te speri de mine!

Caroline lasa jos jurnalul si alerga dupa cioara, aceasta pleca intr-un final.Vantul batea nebuneste,iar ceata se instala in cimitir.

Dar? Ce se intampla? Ceasul? Cat e ceasul ? 4:30 p.m … Of am uitat de ceas.

Caroline isi lua jurnalul si pleca.Ajunsa acasa se schimba repede ,isi lua cartea de istorie si se duse la parter .

-Emma ,vezi ca eu in seara asta o sa raman la Elena.

-Bine!Pa pa !

Caroine ajunse la casa Elenei ,totul parea linistit,Elena o intampina si o conduse la ea in camera. Era o camera frumoasa,nu la fel de moderna ca cea a Carolinei , dar frumoasa.

-Ei bine cred ca mai intai ar fi bine sa facem eseul la istorie ,iar dupa aceea vom putea sa facem si alte lucruri.

-Sigru , ai dreptate Elena!

Fetele terminara eseul si se asejara in pat. In timp ce stateau linistite in pat povestind hainele pe care si le-au cumparat sau ce au facut de cand nu s-au mai vazut , curentul se stinse.

-Stai Caroline, revin imediat, sigur a sarit o siguranta sau ceva de genul asta.

Elena pleca din camera ,sau cel putin auzi usa deschizandu-se.Sau nu era usa?

-Elena?

-Da Caroline inca nu am iesit , spune.

-A…Tu ai deschisusa?

-Nu ,eu sunt langa tine. Nu a deschis nimeni usa.

-Ba da , am auzit usa deschizandu-se ,si nu cred ca s-a deschis singura…

-Probabil  e mama care a venit sa se asigure ca suntem bine.Mama?Hai raspunde nu ne mai speria!

Doi ochii stralucitori se apropiau de patul fetelor.Veneau din ce in ce mai aproape.Caroline tipa, Elena incerca sa o calmeze spunandu-i ca probabil este tatal ei care de obicei are obiceiul sa o sperie.Lumina se aprinse.

-Nu era tatal tau! Am mai vazut ochii aia! Ei ma urmaresc de cateva zile!

-Care ochii ? Eu vorbeam de usa…Si nu era nici o pereche de ochii.

-Cum adica nu erau!?Oare innebunesc?Cum adica nu era nici o pereche de ochi?Doar i-am vazut ,nu?

-Caroline,linistestete. Probabil ti sa parut.

-Atunci de ce vad in fiecare zi, nu lipseste o zi , sa nu vad acei ochi stralucitori!Chiar crezi ca mi se pare?!

-Poate…poate ar fi bine sa vorbesti cu cineva.

-Vrei sa spui ca sunt nebuna? Ca ceea ce vad e doar imaginatia mea?

-Vreau sa spun ca esti putin cam agitata si in ultima vreme esti foarte stresata.

-Iar eu vreau sa spun ca ma duc acasa!O noapte mai mult decat minunata Elena!

-Stai!Nu am vrut sa…

Caroline parasi casa Elenei, mergea singura  pe strada pustie si rece. Luminile caselor erau stinse. Probabil ca deja ceilalti dorm.Iar eu ma plimb singura pe strada asta goala! Dar eu nu sunt nebuna! Nu sunt !Nu poate fi doar imaginatia mea!Si de ce mi-as imagina ca cineva ma urmareste,nicioadata nu mi-a placut sa fiu urmarita!

7 comentarii la “Capitolul 2-Ochii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s