Capitolul 22-Castelul

Capitolul 22

Castelul

Era ora 3.Caroline cobori din trasura alaturi de Adela si de Klaus.In fata lor era un castel superb.

Peste cateva minute se aflau in hol.Era un hol lung care se termina cu niste trepte care duceau probabil la etaj.Tavanul era rosu,iar pereti albi.Un alb imaculat,semana cu laptele.Pe jos era marmura alba,iar usile erau si acestea rosi.Totul era atat de elegant,dar in acelasi timp si tineresc,incat credea ca viseaza.

-Buna ziua doamnelor!

Caroline se uita in jurul ei dar nu era nimeni,apoi se uita in jos si vazu niste ochii mari care o priveau.Se dadu speriata cativa pasi inapoi si se uita mai bine.Il analiza cateva clipe.Era un spiridus,semana cu cel de la casa lui Michael.

-Buna ziua!

-Urmati-ma va rog! spuse acesta urcand treptele de marmura.

Culuarele erau lungi,iar pe fiecare parte erau asezate usi la fel de rosii ca cele de la parter.

-Aici este camera dumneavoastra domnule,spuse spiridusul aratandu-i o usa lui Klaus.Va rog urmati-ma.

Dupa ce le arata usa fiecaruia se indeparta incet spre parter.

Caroline care inca tinea cheia in mana nu stia ce sa faca, nu vedea nici o gaura in care putea sa introduca cheia.

Si cum se deschide usa asta ? Of ! Se pare ca trebuie sa chem. pe cineva sa ma ajute. Eu va trebui sa chem. pe cineva sa ma ajute… Superb.

Caroline cobori la parter si incerca mai multe usi,multe dintre ele erau incuiate.Intra usor intr-o incapere intunecoasa,nu se vedea nimic.

-Ma scuzati este cineva?

Caroline lua o lumanare care era asezata intr-un suport si privi in camera.Era o biblioteca,sau un birou.Rafturile cu carti erau asezate de-a lungul camerei.

-Cautati pe cineva domnisoara? Caroline se uita speriata in jurul ei si vazu o fata, avea parul castaniu,iar ochii ei erau caprui.

-Defapt…Vroiam…Ma scuzati cum se deschide usa?Adica unde trebuie sa introduce cheia pentru a intra in camera mea?

Fata ii arunca o privire ironica crezand ca glumeste,dar vazand ca este serioasa ii spuse :

-Veniti, va voi arata numai decat, spuse aceasta indreptanduse spre camera Carolinei.

Atinse usor usa cu cheia de fier si aceasta se deschise numaidecat.

-Multumesc!

Fata facu o plecaciune, ii dadu cheia si pleca.

Caroline pasi timid,era o incapere mare.Nu era deloc intunecoasa ca cealalta,era luminoasa.In centrul camerei se afla un pat mare cu baldachin,iar in stanga patului se afla un dulap alb.Caroline pasi timid pe podeaua alba si se uita mai indeaproape.Cuvelturile patului erau rosii,un rosu sangeriu superb.Scoteau foarte frumos in evidenta minunatul pat.Pereti erau albi,alb imaculat.In fata ei observa un birou.Totul parea antic dar foarte bine pastrat. Se apropie de pat si se intinse usor.

Hmm…Ce camera frumoasa, si ce pat mare numai bun pentru a dormi dupa o zi ca aceasta.Nicholas …Este atat de rau!Cum a putut sa ii faca asa ceva Adelei?Cum?! Trebuie sa nu ai sange cald si suflet pentru a face asa ceva!

Caroline sari din pat si fugi pana in camera Adelei care era la doar cateva usi distanta.

-Adela?

-Intra Caroline.

Caroline intra in camera,era o camera putin mai mica ca a ei dar de asemenea foarte frumoasa.Nu putea spune acelasi lucru si despre Adela care acum se ridica de pe podea.Lacrimi fierbinti i se revarsau pe obraji, machiajul impecabil era distrus.Aceasta ii arunca o privire trista Carolinei si se intoarse cu spatele la ea.Suspina si apoi spuse in soapta ca si cum nu trebuia sa o auda decat Caroline,chiar daca nu se mai afla nimeni in camera.

-Eram atat de fericita cand am aflat ca imi voi vedea fratele.Atat de fericita…se uita cateva clipe pe geam si apoi continua.Vroiam sa ii pregatesc o serata,pentru a sarbatori…Cand eram mici mereu eram gelosi pe cei mari,deoarece noi nu puteam merge la nici o serata.Asa ca vroiam ca ziua aceea sa fie speciala,chiar daca scumpa mea bunica ne-a parasit.Vroiam sa il imbunez.Dar…Totul a mers pe dos,cand a intrat in palat nici nu ma privit in ochii.Apoi mi-a vorbit cu o voce atat de rece incat credeam ca aveam sa incep sa plang.Mi-a spus ca eu eram de vina pentru tot,pentru ca eu puteam sa o apar pe bunica.Dar de cine sa o apar?Eu in viata mea nu am participat la o lupta.In viata mea!

Caroline se apropie de Adela pentru a o prinde deoarece tocmai lesinase.

-Am nevoie de putin ajutor va rog!

Klaus veni repede in camera alaturi de doi servitori.O intinse pe Adela pe pat si dupa ce se asigurara ca este bine, parasira camera.

2 comentarii la “Capitolul 22-Castelul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s