Capitolul 34-Intuneric

Capitolul 34

                Intuneric

 

  Intuneric…Singuratate …Si nimic mai mult.

  Totul era intunecat.Cerul senin disparuse,iar marele soare se ascundea.Undeva pe pamantul umed cineva suspina.Niste suspine lungi si dureroase.Cineva statea in genuchi.Incet,incet lacrimile ii acopereau fata.Buclele aurii ii cadeau pe chipul patat.O fata palida cu ochii de un gri-alb, sclipitor.O privire plina de suferinta si de dezamagire ii aparea constant pe micuta fata.

De ce?Ce am facut?Cine ma tine aici?!Va rog ajutati-ma!Va rog!Sunt…Cine sunt?!

  O privire confuza ii strabatu chipul, apoi larimile cadeau si mai abundent.Lacrimi de sange…Lacrimi fara sens.Lacrimi care nu puteau face nimic.Nimic!

Cine era ea?Sau ce era ea?Si de ce se afla aici?Mereu in intuneric?!

  Vroia sa plece,dar ceva o tinea pe loc.Vroia sa scape din acel loc.Dar nu putea.Cu niste lanturi mari,groase ii erau tinute captive mainile.Ce facuse ea ca sa fie tinuta in lanturi?!Omorase pe cineva?De ce nu imi pot aminti nimic?De ce?!

  Suferinta…

  Nu isi amintea nimic.Doar cateva nume ii veneau in minte,nume fara sens.Adela,Klaus,Caroline,Ian,Michael,Alexander,William.

Cine erau ei?

Totul era atat de confuz,atat de complicat.Oare de ce nu putea fi simplu?

Incerca sa strige,dar gatul ii era mult prea uscat pentru a soate vreun sunet cat de mic.Mainile ii erau obosite,iar ceva rosu ii aluneca pe pamant.Il atinse,era lichid.Picatura dupa picatura se scurgea usor pe lanturile ruginite.Lanturi ruginite de la atat de multe lacrimi varsate.Lanturi care ii raneau mainile albe si catifelate.

  Intunericul stapanea in acea lume.Intunericul…

  Dezamagita isi intoarse privirea.I se paruse ca vede o luminita.O lumina mica si albastra intr-un desert de intuneric.Si nu se insela.Undeva departe o luminita mica,albastra stralucea cu putere.Vroia sa mearga carte ea,dar nu putea.Lanturile reci o tineau captive.Mai privi odata lumina,nu vroia sa dispara.Era singurul lucru atat de stralucitor pe care il vazuse de cand statea acolo,in nimic,in desert.O observa mai amanuntit.Venea din ce in ce mai aproape,din ce mai clara era “mica” luminita.

Deodata frica ii aparu instantaneu.Se apropia mult prea mult.Incepuse sa tremure.Picioarele ii cedasera,iar acum statea jos, in genuchi cu capul plecat asteptand sfarsitul.Astepta durerea care nu mai aparea.Astepta ca acea lumina,acel lucru sa o sfasie,sa o distruga.

 

 

Un comentariu la “Capitolul 34-Intuneric

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s