Capitolul 6-Lumea vrajitorilor

                                                                                           Capitolul 6

                                                             Lumea vrajitorilor

 

Caroline se trezi,cineva o striga si incerca sa o scoale tragand-o de mana.Deschise ochii si il vazu pe Klaus,se uita drept in ochii ei.

-Te-ai gandit ca ar fi bine sa te trezesti? spuse acesta razand.

Caroline se ridica in capul oaselor si se uita in jur.Dar nu era in masina,era intr-o camera unde pereti erau vopsiti in negru ,statea pe un pat din fag cu cuvelturi din matase de cea mai buna calitatea si aceasta neagra,iar in camera nu se mai afla decat un dulap impunator si o noptiera.

-Unde sunt? spuse Caroline timida.

-In camera de oaspeti.La mine acasa.Dormeai cam incomod in masina si m-am gandit ca ar fi frumos din partea mea sa te aduc aici.

Caroline il privi speriata.

-Nu ti-am facut nimic,iar hainele tale sunt asezate in dulap ,am rugat o menajera sa ti le aseze ,cat despre masina este in fata casei.

-Mul…Multumesc! spuse Caroline inca uimita.

-Simtete ca acasa! Sau poate mai bine.spuse Klaus facandui cu ochiul si apoi pleca.

Sunt in casa lui Klaus?Cum m-a gasit?Si…Off mie foame.Oare se supara daca ma duc sa il intreb daca pot manca ceva sau sa ma duc sa cumpar ceva.Dar de ce sa il intreb daca am voie sa plec doar nu sunt prizoniera, iar el e stapanul meu.

Caroline puse mana la gat ,dar pandantivul disparuse,nu ramasese decat lantisorul .

Of am ramas si fara colier ?Oare o sa faca rau cu el?Trebuie sa il iau inapoi! Dar cum?!

Pai nu stiu cum o sa il iei inapoi,dar eu nu cred ca o sa il iei inapoi,cat despre faptul ca iti este foame micul dejun e servit in camera de alaturi.

-Poti te rog sa nu imi mai citesti gandurile!spuse aceasta furioasa.

-Ar fi bine sa nu iesi din casa daca nu vrei sa ramai pe alee pentru totdeauna,adica pana te gasesc eu.

-Cum adica?

-Pai sa spunem ,ca faptul ca esti vrajitoare si ca Bonnie si-a dat seama ca esti vrajitoare este cam periculos.Si sa mai spunem ca vampirii sunt pe urmele tale.

-Ce treaba are Bonnie cu toate astea ? Si de unde stie ca sunt vrajitoare?

-Pai sa spunem ,adica sa te intreb, nu ai vazut pana acum ca Bonnie a ramas neschimbata?Ca arata exact ca acum 4 ani?

-Adica?Ce vrei sa spui?

-Gandestete.

-Doar nu crezi ca Bonnie este vampir!?E ridicol.

-Nu cred,sunt sigur. Si nu e ridicol de loc pentru ca daca nu te gaseam erai moarta , deja erau vreo doi vampiri in jurul tau.Ai avut mare noroc!

Caroline ramase uimita si in acelasi timp suparata.

Cum adica matusa ei ,adica cea pe care o crezuse matusa ei vroia sa o omoare?!Era ,de-a dreptul ridicol, dar trebuia sa il creada pe Klaus ,nu?Adica ce va face fara Klaus?

-Pai fara mine poti face destul de mute ,dar trebuie sa ne ducem la Curtea Regala si sa le spunsem ca traiesti.Probabil sora ta va fi foarte bucuroasa.

-Care sora?Am o sora?

-Da ai o sora, are 21 de ani.Si  seamana cu tine ,si ea este o rasfatata,spuse Klaus calm.

Dimineata urmatoare Caroline impreuna cu Klaus erau in fata unei pesteri.

-Ce facem aici?

-Aici este intrarea in lumea noastra.

Pestera era mica si foarte intunecoasa.Frigul patrunsese pana la oase dar se abtinu si nu spuse nimic.

-Bun tot ce trebuie sa faci este sa ai incredere in mine si sa alergi spre peretele ala ,si asa o sa treci prin el.

-Ce?

Dar Klaus deja alerga spre perete,si cand Caroline credea ca o sa il vada pe jos ,Klaus disparuse.

Bun ,deci acum trebuie sa fac si eu la fel.Asa.Sa am  incredere in mine a spus.

Caroline incepu sa alerge si cand ajunse la perete ,nu se busise de el ,acum era intr-o alta pestera,una mai luminoasa.

-Credeam ca nu mai vi,se auzi vocea lui Klaus

-Sunt incepatoare! spuse Caroline imediat.

-Bine ,pai bun venit in lumea vrajitorilor uita-te in jur!

Caroline iesii din pestera si in fata ei se intindea un oras ,vechi cu sute,mii de case.

Erau ciudate dar si frumoase,aveau un aer vechi si toate erau vopsite in negru sau in verde si uneori in rosu.Un castel impunator se afla pe mutele din apropiere,era superb!

-Hei ce faci? spuse Klaus vazand-o pe Caroline cum se indrepta spre castel.

-A..Pai nu mergem?

-Pe jos?! Spuse Klaus batjocoritor.

Caroline se facu rosie la fata si lasa capul in pamant.

-Bun, urca pe matura langa mine, nu cred ca sti sa conduci una singura.

Caroline se uita la el si il vazut stand pe o matura.De unde facuse rost de ea?

-Vi sau ramai aici?

-A…Acum!

Caroline se urca pe matura cand acesta ii spuse sa se tina bine de el ca sa nu cada.

-Wow!!! Zburaaaammm! spuse aceasta cand se ridicara in aer.

Klaus se uita la ea si ii zambi.

  Ce inocenta era.Chiar draguta.Pai e normal sa fie draguta doar toata familia ei era draguta.Imi va fi dor de ea … Probabil este… ultima oara cand o vad.

-Am ajuns printesa. spuse Klaus parca suparat ca au ajuns

-Wow! Ce mare este castelul!

-Da gandestete ca si casa ta este la fel de mare.

-Care este casa mea? spuse Caroline entuziasmata.

-Vezi castelul acela? spuse Klaus aratand un castel din apropiere la fel de frumos ca si acesta.

-Acela este castelul unde voi sta eu?! spuse Caroline cu rasuflarea taiata.

-Da Caroline,acela este castelul in care vei sta tu,sau  mai bine spus dumneavoastra pentru ca aici sunteti viitoarea regina.

Caroline ramase fara cuvinte.Intra in castel dupa Klaus si se uita in jur erau intr-o sala de judecata,tavanul era auriu,iar peretii erau de un alb imaculat.Era minunat!

-Buna ziua !Am venit sa v-o aduc pe printesaYork, spuse Klaus diplomat.

-Deci eu ma numesc York….spuse Caroline incet

-Numele complet va rog spuse un om sau un vrajitor invarsta.

-Caroline Katherine York,printesa pierduta de acum 17 ani care va implinii pe 12 iulie 18 ani,spuse clar Klaus uitanduse fix in ochii judecatorului.

-Unde e ?Vreau sa o vad! spuse acesta plictisit de parca nu era prima oara cand ii se spunea ca au gasit-o.

-Buna ziua! Ma numesc Caroline Katherine York .spuse Caroline cu emotie in fata judecatorului.

Acesta se uita atent si se uita la gatul ei,Caroline vazand ca se uita la gatul ei isi dadu parul la o parte si ii arata semnul in forma de semiluna.

Judecatorul ramse cu gura deschisa dupa care facu o plecaciune pena in pamant.

-Spunei sa se ridice altfel va ramane pana maine asa ,alteta adauga Klaus in soapta.

-Ridica-ti-va! spuse Caroline hotarat.

-Voi anunta imediat familia dumneavoastra alteta! spuse judecatorul plecand grabit din sala.

Anunțuri

7 comentarii la “Capitolul 6-Lumea vrajitorilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s