Capitoul 35-Dezamagire

                                         Capitolul 35

Dezamagire

-Nu este vina mea!

-Dar a cui?!A cui, Klaus?!Esti singurul care nu a putut sa ia ingredientul!Singurul!

-Ian,gata.Te rog lasa-l.A avut cel mai greu ingredient de dobandit,spuse Michael intervenind grabit intre cei doi.

-Asta nu era un joc,cred ca Ian are dreptate…

-Uite!Pana si Alexander este deacord cu mine!Viata Carolinei depindea de asta!

-Inca nu a murit!spuse Klaus devastat.

-Dar nu mai avem decat trei zile, Klaus!Pentru ca aceasta zi este pe sfarsite!Este seara!spuse Ian nervos parasind salonul.

-Ma duc sa vad daca pot sa il calmez,adauga Alexander bulversat.

Klaus se tranti pe canapeaua cea mare din mijocul salonului.Canapeaua mare si alba era atat de confortabila incat il mai linisti putin.Adela aparu subtil in camera si ii privi ingrijorata pe Klaus si pe Michael.Purta o rochie crem,lunga si vaporoasa.Cateva cristale straluceau puternic in parul auriu lasat pe spate.Pasi usor pana la Klaus si se aseza pe canapeaua cea mare alaturi de el.Isi lasa capul pe umarul lui si inchise ochii.

-Imi pare rau,Adela…sopti acesta timid.

Alexander intra in camera si le adresa o privire confuza.Avea parul ravasit si hainele murdare de pamant.

-A plecat…A spus ca nu vrea sa vada cum viata Ei se duce…

-Unde e?intreba Adela ingrijorata.

-Sta pe o stanca dincolo de dealul acesta,spuse aratand pe fereastra un deal din apropiere.

-Ma duc sa vad daca il pot aduce inapoi,inca mai avem o sansa.

-Michael,ma duc eu,tu ai grija de Alexander are mana rupta dupa cum o tine.

Fata lui Michael era strabatuta de o privire curioasa,dar apoi adauga:

-Ei bine…Tocmai de aceea domnisoara cred ca este mai bine sa ma duc eu.

-Nu imi va face nimic,stiu asta.

Adela cobori scarile castelului si se uita in jur.Cerul era plumburiu,iar norii amenintau ca vor porni furtuna.Isi lua privirea de la cer si se uita dupu stanca pe care o descrisese Alexander.Avea dreptate,stanca era formata exact langa dealul din est.Merse repede,aproape alergand spre stanca de piatra,dar se opri repede.Il vazu pe Ian.Nu statea pe stanca ci langa asezat jos si uitanduse la cerul negru.Se apropie usor de el si il privi.Nu se misca,nici macar nu isi aruncase privirea sa vada cine vine.Se aseza langa el pe pamant si se uita la un nor pufos si murdar. -Adela,poti pleca…Nu am de ce sa mai vin,nu mai sunt decat trei zile…

-Trei zile…Nu trei ore,nici trei minute,nici trei secunte.Sunt trei zile!Inca mai avem putin timp la dispozitie.

Un comentariu la “Capitoul 35-Dezamagire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s