Capitolul 1

Capitolul 1

 

In indepartata America,intr-un sat izolat,o familie pe nume Green se afla la cina.

-Samantha, mananca te rog, spuse o femeie cu glas dulce.

-Imi cer scuze mami,dar nu imi este foame.

-Vezi Madison, nici nu sti sa o faci sa manance!

-Tati te rog…

-Taci Edward!

-James!spuse Madison uitanduse urat la el.

-Daca nu mancati atunci duceti-va in camerele voastre!

Samantha il lua pe Edward de mana si pleca din camera.

-Edward ar fi mai bine daca…

-Samantha?

-Ai doar cinci ani,iar eu saptesprezece.Nu avem ce face…Imi pare rau.

-Te rog…

-Dute sa te culci vin si eu imediat.

  Edward se indrepta lenes spre micul sau pat din centrul camerei, iar Samantha parasi camera.Din salonul unde mancau se auzeau tipetele parintilor ei si ai lui Edward,iar zgomotul portelanului spart rasuna puternic. Isi duse mainile la urechi si iesi afara prin usa din spate.O durea capul de la atat de mult zgomot, simtea cum i se inmoaie genuchii, dar nu vroia sa cada.Se sprijinii de balustrada si se aseza pe treptele reci.Era seara, iar luna o privea, parea atat de suparata…

-Imi pare rau…Nu pot face nimic,spuse Samantha in soapta.

Isi ridica privirea trista spre cerul instelat si se uita cu atentie.Era la fel ca de obicei.Un tabou imens negru cu mici luminite auri. Incerca sa se ridice,dar corpul ei refuza.Isi simtea picioarele atat de grele ca pareau a fi facute din piatra.Reusi sa se ridice in picioare, se clatina cateva secunde, iar apoi cobori treptele.Se indrepta spre o padure.Era padurea care inconjura satul si despre care se spunea ca este blestemata.Picioarele i se miscau lenes, iar corpul ei era atat de fragil incat la fiecare pala de vant se clatina.Se gandea cum ar fi daca parintii ei s-ar intelege, daca ar fi o familie normala.Ii veneau in minte numai imagini despre famili fericite, zile de nastere fericite, cine fericite…Dar nu!Nu putea fi asa!Familia ei era o familie destramata.Era o familie cu sange albastru, dar in ciuda sangelui pur pe care il aveau, certurile nu refuzau sa apara la fiecare secunda.Nu era aproape nici macar o secunda in care parintii ei sa nu se certe.Erau uneori cateva secunde in care linistea reusea sa isi faca loc,dar nu era o liniste relaxanta,era mai degraba o liniste apasatoare.Din care vroiai sa scape cu orice pret.Inainte sa is idea seama Samantha se afla in padure.Copacii infioratori o inconjurau,iar animalele cu ochii lor sclipitori o admirau din tufisuri.Micile perechi de ochi pareau fascinate de mica fata care patrunsese in padure.Undeva,cineva ii spunea sa se opreasca,dar nu putea,refuza sa se opreasca.Vroia sa continue.Se apropia din ce in ce mai mult de inima paduri.Vantul incepuse sa sufle atat de tare incat pur si simplu o impingea de la spate.Facu un efort mult prea mare cand se intoarse sa vada daca mai vede cararea incat cazu la pamant.Un iepuras tasni din tufis si se apropie grabit de ea.Dar in timp ce topaia se facea din ce in ce mai mare.Acum in fata ei nu mai statea micul epuras censiu, ci o femeie.O analiza cateva minute si apoi se linisti.

-Samantha ce faci aici?intreba femeia suparata.

-Imi cer scuze doar ca…

-Imi cer scuze,imi pare rau.Alt ceva nu sti sa zici.Of!Ce ma fac eu cu tine?

-Ma lasi sa dorm aici in seara asta te rog?

-Nu Samantha, nu pot face asta.Iti dai seam ace mi-ar face familia ta daca ar afla ca te-am lasat sa iti petreci noaptea aici?

-Dar familiei mele nu ii pasa de mine!spuse aceasta printre lacrimi.

-Dar fratelui tau ii pasa.Cum il poti lasa acolo?Singur?

Samantha se ridica in picioare si cu capul plecat se intoarse pe cararea pe care veni.Statea in fata casei,cand usa se deschise cu putere.In prag aparu tatal fetei.

-Unde ai fost?!

-M-am plimbat…

-Acum seara?!

Samantha isi pleca capul,pentru a-si ascunde durerea pe care o simtea cand vorbea asa cu ea.

-Acum iti pleci capul?Fetita razgaiata si neastaparata ce esti!Esti leita mamei tale!Dute in camera ta acum!