Capitolul 2

Capitolul 2

 

  Statea intinsa in pat, iar parul castaniu ii acoperea fata.Ochii de culoarea turcuazului ii straluceau in intuneric.Fata acoperita partial de perdeaua castanie era palida.Era atat alba incat ochii ei albastri pareau a fi atat de mari.Isi ridica capul de pe perna ponosita si se uita in jur.

  Camera mica parea a fi atat de veche si de subreda incat putea pica oricand.Mobila veche care era asezata in mica si uazata incapere parea atat de alba de la praf in cat se asemana cu formele de zapada.Din salon se auzeau tipetele mamei ei,Madison.Isi acoperii ochii si urechile cu perna si se intinse la loc in pat.Dar cand vru sa se culce cineva ii fura perna si o arunca in camera.Se uita atenta la siluata care statea in fata ei,era tatal ei.

-Haide sus!Avem treaba azi!

  Se ridica lenes,deschise micul dulap si isi lua o pereche de blugi negri si un tricou albastru vechi.

-Hai mai repede Samantha!Nu te astept toata ziua!Vine toamna si vom avea nevoie de provizi.

  Peste cateva minute statea in fata casei tinand un cos mare in mana.Cerul era senin,iar soarele stralucea cu putere.Zumzetul albinelor era atat de linistitor incat ramasese uitanduse absent spre padure.

-Vad ca ai venit.Acum avem niste schimbari de planuri.Eu ma voi duce sa caut lemne pentru a face focul,iar tu vei cauta fructe de padure.Cand spu fructe de padure ma refer la mure,afine,si asa mai departe.

-Stiu ce sunt alea…sopti Samantha.

-Ai spus ceva?

-Nu,nimic.Ma duc acum.O zi minunata!

  Merse incet spre padurea care parea atat de plina de viata si de fericita incat se binedispuse pe loc.Aduna cateva afine si mure,apoi se aseza langa cos si se intinse pe spate.Iarba frageda si firava era atat de verde,iar pamantul atat de fierbinte incat simtea ca ar putea sta acolo pentru o eternitate.Admira formele pe care le adoptau pernele albe ca laptele de pe oceanul nemarginit.Ar fi dorit atat de mult sa stea toata ziua acolo,dar stia ca daca ar intarsia la pranz parintii ei s-ar supara si s-ar certa din nou.Cearta,ura…Nu vroia sa se mai ridice de pe mica plapuma verde.Isi ridica capul si observa cateva flori salbatice.Intinse mana dupa o viorea albastra-vioet si o lua in mana.Ii mirosi frumosul parfum si o aseza in parul castaniu.Se ridica in picioare,lua cosul cu fructe si porni spre casa.

  Soarele nu era la fel de fericit ca si acum doua ore,iar vatul incepuse si el sa isi faca simtita prezenta.

  Deschise usa si intra inauntru.Holul vechi era mic,doua usi de o parte si de cealalta ofereau putina culoare,iar cea de-a treia usa era alba.Usa din drepata ducea in bucatarie,o camera mare,mobilier vechi si pereti subrezi.Usa din stanga ducea spre un alt coridor unde o scara in spirala ducea spre dormitoare sis pre o mica camera, unde isi pastrau provizile.Usa din mijloc ducea in schimb spre un salon mare,luminos in care nu se aflau decat o canapea veche si prafuita,o bibioteca si o masuta din geam,acoperita cu praf.

  Deschise usa spre bucatarie si lasa cosul cu fructe pe masa.

Anunțuri

2 comentarii la “Capitolul 2

  1. 1.ultima parte e putin cam ciudata(fara rautate iti zic)…de ce spun asta? …fraza aia cu „Soarele nu era…” incurca putin ideea ca ajunge ea acasa.:D
    2.daca tin bine minte,in primul capitol ai mentionat ca aveau sange albastru..sau nobil…(nu mai stiu exact exprimarea),iar din al doilea reiese ca erau cam saraci. Deci doar sangele era de ei? Sunt doar detalii care ma nedumeresc,atata tot,nu sunt critici…in rest…e un capitol ff reusit:X:X….cand pui next`ul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s