Captiolul 3

Capitolul  3

 

 

   Am intrat in camera mea si m-am indrepta spre pat.Camera era intunecata, doar un firicel de lumina se intrezarea de dupa perdeaua din material negru.Vantul se auzea atat de tare, incat daca nu as sti , as crede ca este inauntru alaturi de mine.Am inchis ochii cateva secunde si am ascultat cantecul linistitor al vantului.Simteam cum ma puarta peste norii pufosi si ma duce departe de acest razboi.Razboiul care se tine la mine in casa.Cel de-a treilea Razboi Mondial…

   Am deschis ochii si m-am uitat in camera.Totul era asa cum il lasasem de dimineata.Neatins…Patul era neasezat, fotoliul era plin de haine vechi, iar covorul era acoperit de un strat mare de praf.

  M-am intins in pat. M-am asezat confortabil si am inchis ochii.Intunericul devenea albastru. Am simtit cum apa imi acapareaza fata si ma sufoc.Vantul suiera la urechile mele, iar apa imi ingreuna mersul. Eram in ocean . Ma inecam…Simteam cum aerul se ridica la suprafata, iar eu ma scufund. Totul se termina.Stiam ca nu am nici o scapare.Simteam ca o sa mor…

  Am sarit din pat.Dar nu am putut sa stau in picioare, am alunecat usor pe podea. Aveam apa in gura…Am alungat-o din mine si m-am uitat in jur.Aveam ochii inlacrimati,nasul infundat si chipul ud.Mi-am mangaiat parul, care spre surprinderea mea era ud.Ud!Credeam ca visez,dar cand m-am ridicat m-am prins de pat.Acesta era la fel de ud ca si mine.Apa se scurgea putin cate putin din lenjeria alba de pe pat.M-am cutremurat si am incercat sa ma pun pe picioare.

-Samantha!Unde…?

  Samantha isi intoarse privirea surprinsa spre mama ei,care se uita uimita in camera.Simtea ca va intra in pamant ce rusine.Cum ii va explica mamei sale asta?

-Ti-am spus de sute de ori sa nu mai folosesti vrajile!Daca in locul meu intra James?!

-Asta e.Daca nu ii convenea se intorcea inapoi!

-Samantha!

-Da,bine.Stiu.Este tatal meu…

-Exact!Si nu uita ca el…

-El?El ne-a adus in pragul saraciei!El!Daca nu era el noi ne-am fi pastrat palatul din Norvegia!Daca nu era el, eu eram acum la o scoala de vrajitori!Iar tu stateai cu celelalte doamne la un ceai!

-…eu.

-Mama, tu chiar nu intelegi, nu?Lasa-l te rog!Hai sa plecam de aici, te rog.

-Sti foarte bine ca daca plecam de aici vom fi morti!

-Ba nu mama, nu vom fi!Si sti de ce?Pentru ca noi am fost cei mai cei din Norvegia,iar acum ne vom recupera locul in societate.Nimeni nu va cuteza sa ne infrunte.O sti foarte bine!

-Taci!Nu vreau sa mai aud un cuvant despre magie!

-Te rog, mami…

-Taci, am spus!

-…

  Se uita cum Madison iese din camera, trantind usa in urma ei si isi lasa capul pe spate.Cateva picaturi de apa tasnira din lenjerie facand-o pe Samantha sa tresara.Inchise ochii…

,, O incapere mare,luminoasa ascundea multe obiecte valoroase.Un ceas vechi de sute de ani, cateva monede care aveau cel putin un veac, o oglinda mare si impunatoare incrustata cu diamante, iar mobila parea atat de veche,dar in acelasi timp atat de bine ingrijita.O doamna statea pe o canapea din piele, savurand o ceasca de ceai.Purta o rochie lunga,cu multe straturi, de culoare verde pal.Parul castaniu il avea prins intr-un coc elengat,acoperit de o micuta palarie.

  Linistea care domnea in incapere fu oprita de un mic ciocanit.

-Intra!

-Va cauta domnul Green,doamna!spuse o tanara draguta.

-Poti sa ii spui sa intre.

-Imediat!

 Dupa cateva secunde, un barbat intra in camera.Privirea ii era incarcata de bunatate,iar chipul brazdat de cateva riduri de bucura cand o zari pe doamna care tocmai atunci se ridica tantos de pe canapea.Purta un costum negru foarte frumos brodat, cu fire de argint, iar pe cap purta o micuta palarie.O scoase in semn de respect si facu o plecaciune.

-Buna ziua,domnule Green!spuse femeia zambind.

-Buna ziua, Madison!

-Ce va aduce pe la noi?

-Am venit sa va urez un Craciun mai mult decat fericit si sa ii aduc un mic cadou micutei Samantha, spuse James zambind.

-Stati numai sa o chem!Samantha, vino,te rog!

  O fetita mica intra cantand in camera.Isi scutura rochita cea alba de zapada si se duse spre James.

-Buna ziua!

-Buna ziua, micuta Samantha!Uite ce ti-am adus, spuse domnul Green intinzandu-I un pachet micut fetitei de numai sase ani.

-Un colier!Mami uite!spuse fetita aratandu-I mamei un colier din aur, cu un cristal mare de stanca.”

,,-James,eu sunt diferita…

-Madison,draga mea…

-Uite…Eu nu sunt ca voi…ca muritorii…

-Cum adica muritori?

-Adica…sti, eu pot trai daca vreau sute de ani…

-Nu inteleg, Madison.

-Sunt vrajitoare,James!Vrajitoare!

-Ce esti?!

-Vrajitoare…

-Dar…nu se poate…nu…

-Ba da,imi pare nespus de rau.

-Samantha?

-De asemenea…

-Of,Madison!Nu se poate sa fi un monstru!

-Dar nu sunt!

-Ba da!Esti un monstru Madison!Nu imi vine sa cred ca suntem legati prin casatorie.Sunt legat de un monstru…”

Imaginea se schimba din nou.

,,-Haideti!Plecam!

-Nu plecam James!Asta e casa noastra!spuse Madison tinand in brate un bebelus.

-E casa mea,tati…spuse o fetita mica aparand de dupa rochia rosie a mamei.

-Nu mai este!Haide!V-am strans lucrurile!

-Dar…trebuie sa vorbim…

-Am vorbit eu!

James se sui in trasura urmat de Samantha si de Madison care tinea micutul baietel in brate.Acoperi pruncul cu o patura alba si pufoasa si isi sterse repede lacrimile.

-Unde ne duci, tati?

-Intr-un loc departe de aici.In America!

-Poftim?Dar James!

-Nici un dar, monstrule!”

Un comentariu la “Captiolul 3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s